Propunere de proiect: Alocare de la guvern de iubiţi surogaţi Placebo

Duminică, 21 mai, 2006

Către Administraţia Federală a Resurselor Umane:

Sunt o supraviețuitoare a violenței în familie. Mi-a luat un an să-i dau cu șutul pe bune prietenului meu, un muzician de muzică electronică, super snob, trăind intens la limită, pe marginea prăpastiei, un scandalagiu. În fiecare lună, îi adunam șosetele și pantalonii și tricourile de poliester și gelurile de păr și șpreiurile de vopsea pentru grafiti în coșul lui de cumpărături cu care locomotează el, că de, e șmecher de cartier, și, "La drum cu tine, tembelule!"

Circ mare! Mă suna din oră în oră, întîi ca să-mi spună cât de oribilă sunt eu, apoi să-și ceară iertare că a făcut praf serviciul de porţelan din gelozie, el mă iubeşte la disperare, și-apoi eu, simţindu-i lipsa când e drăgăstos, cedam, și hop! iar era înapoi lin… pupîndu-mi de zor păsărica.

Apoi, la trei săptămâni iar azvîrlea ghivecele de flori, "Păsărica ta este prea mare!" "Ce vorbeşti?! Nu cumva scula ta-i prea mică?! Și unde sunt banii pe care i-am pus pe masa de bucătărie aseară?" "Care bani? Drept cine mă iei?! Nu ți-am furat banii! Eu sunt un DJ! Un soundscapist! Un artist de grafiti! Iar mă jignești?!"

Acelaşi lucru, iar și iar. Treptat eu, întrebând: "Unde mi-e pașaportul?" "Unde mi-e cartea verde?" "Unde mi-e laptop-ul?" "De ce mi-ai distrus ochelari mei de marcă, nou-nouți? De ce ții cuțitul de măcelar la gîtul meu? De ce zice asistenta socială că ai uitat să-mi spui că ești HIV pozitiv? Oh, nu! Unde s-a dus viața mea?!" și el, replicând: "Ce viață!"

Ia stai puţin! Și în final l-am raportat la poliție. Nu crezi că am fost luată pe sus și dusă la adăpostul pentru victime ale violenței în familie?! Am fost instruită că merit mai mult decît un bătăuș ca ăsta și că multe victime ale violenței în familie suferă de sindromul Stockholm, așa că el în final a ajuns la închisoare, probabil plângându-se prelatului că e nevinovat. "Părinte, o, părinte, la urma urmei nu am infectat-o cu HIV, am folosit prezervative." Mda! A folosit, dar unele s-au rupt!

Culmea, am fost tentată să mă întorc la el, mai ales atunci când era pe cale să fie arestat! Jur că tocmai ieşeam pe ușă, să-l avertizez că detectivul este pe drum să-l aresteze, când sună telefonul! "Aici detectivul Aberdeen. L-am prins pe răufăcător, pe bătăușul dumneavoastră! Puteți să veniţi imediat la secţie să-l identificaţi?"

Oh, am plâns, și mi-am smuls părul din cap, mi-am dat palme pentru că mi-a trebuit dreptate! A fost iad curat!

Dar știti cum am reușit să scap de el definitiv? Da, materialele educative au fost grozave, și sigur, rețeaua de profesioniști a fost fabuloasă, dar ce m-a ajutat de data asta să nu mă întorc la el a fost faptul că m-am amorezat de polițistul care l-a arestat! Și dînsul fiind un sufletul cumsecade m-a lăsat să visez. M-a lăsat să-i scriu poeme erotice! M-a lăsat să-l sun de zece ori pe zi, pentru că îi plăcea să ajute victimele.

Oh, nu am fost primul său caz de violență domestică. El știa că iubirea este un pericol profesional. A suferit din pricina ei de-a lungul întregii cariere! Timp de cincisprezece ani, a tot blestemat cînd femeile renunțau la acuzații, după ce s-a chinuit să-i aresteze pe bătăuși! I se făcuse silă să vadă femei frumoase întorcîndu-se la bătăușii lor! Dar acum era mândru că după numai două luni fără agresorul meu, am ieșit la liman!

Dar pur și simplu nici nu-mi mai amintesc cum îl cheamă!

Deci, pe baza experienței mele și în cinstea acestui polițist, propun prin prezenta ca victimelor violenței în familie să li se distribuie un iubit Placebo, un amant surogat, un înlocuitor, prin Detectivul Aberdeen: Program de independență fulger! Detectivul Aberdeen: Program de independență fulger prin alotare guvernamentală de iubiți Placebo! Da!

La fiecare secție de poliție, în cadrul biroului pentru combaterea violenței în familie, să fie angajați bărbați frumoși, cumsecade, înțelegatori, curtenitori. La fiecare adăpost și organizație care luptă pentru îmbunătățirea situației victimelor violenței în familie această inițiativă să fie pusă în funcțiune de urgenţă.

Astfel rata abandonurilor, a victimelor de violență în familie care revin la bătăuși, va trece de la "frustrant de ridicat" la "excelent de mic."

Astfel toată munca grea depusă de serviciile sociale cu aceste femei dezorientate, nu ajunge la gunoi și lucrătorii nu vor fi supuşi la tot felul de reacții feminine amoroase.

Astfel dacă lucrătorii observă simptome erotice, vor putea da o trimitere la Programul Fulger: Prietenul Placebo, și toată lumea va fi fericită.

Astfel detectivii înalţi, lucrătorii mușchiuloși de la adăposturi, asistenții sociali blajini, vor fi lăsați să se concentreze asupra sarcinilor de serviciu iar doamnele nu vor mai pierde vremea stând pe bănci în jurul terenului de baschet din apropierea adăpostul, plîngîndu-se una alteia enervate despre modul în care copilul colegei de apartament a trezit-o zăngănind tigăile la ora șase dimineața, provocând-o să arunce toate vasele din bucătărie pe fereastră! Sau cum șuvițele lungi de păr ale colegei de cameră sunt lipite pe pereții cadei de baie de folosință comună, de ce dracu’ nu curăţă după ea? Nuuu!

Toate acestea vor fi ignorate ca niște fleacuri ce sunt. Femeile nu se vor mai încurca în ițe cum să facă rost de o iarbă, o marihuană, nu vor mai pufăii prin urechi, dîndu-i să tragă un fum și băiețelului de nouă ani, nu vor mai fii supărate pe angajații care nu au timp de poveștile lor amărîte. Nuuu! Fetele vor sta pe băncile lor visînd despre prietenii lor Placebo, iubiții surogaţi.

Și iubiții surogaţi vor fi disponibili pentru apeluri telefonice non-stop. Vor oferi susținere morală, încurajări, și desigur vor flirta...

Poate ar trebui să avem și opţiuni.

Să spunem: varianta A, B și C.

Iubitul Placebo Varianta A: nu se ajunge la contact fizic dar aruncă o mulțime de priviri pofticioase și face complimente. Ajută în jurul casei cu... atîrnă tablouri pe pereți, deșurubează capace de borcan, mută mobilierul prin casă, cară sacoșele de cumpărături.

Varianta B: oferă toate cele de mai sus, plus îmbrățișări și sărutări ușoare. Gătește și spală pe jos.

Varianta C: oferă toate cele de mai sus, plus tot ce vă dorește inimioara. După o zi grea de alergături între Oficiul Pentru Ajutor Social unde v-ați luptat pentru bonuri alimentare și apoi ați stat la cozi interminabile la audiențe la Biroul Imobiliar ca să obtineți un apartament cu chirie redusă, și după ore grele în care v-ați războit pentru un ordin de restricție împotriva tembelului, pe la instanță cu procurori fără inimă și la secție cu polițiști absurzi care aruncă reclamațiile dumneavoastră la gunoi, un masaj la piciorușele frînte de oboseală oferit de prietenul Placebo ar fi o recompensă binemeritată!

Și o cină romantică la lumina lumânărilor. Striptis inclus. Da!

Ei, după cum vedeți nu am perfecționat încă parametrii proiectului. Sugestiile dumneavoastră sunt binevenite.

Poate ar trebui un chestionar cu opțiuni, cum ar fi:

Cum doriți să fie prietenul Placebo?

• Culoare: Alb, negru, galben? European, african, asiatic, etc...

• Înălțime: Înalt? Scund?

• Greutate: Subţirel? Sau culturist?

• Mărimea la… pantofi?

• Haios sau serios?

• Deştept sau... mai puţin deştept?

• Plătește chiria sau nu?

• Să fie un director de succes, excesiv de muncitor, cu calendarul umplut până la refuz sau un actor carismatic, un muzician în ascensiune spre gloria Broadwayului, în present, ghinion, stă pe tușă, dar cu un potențial bun de tătic casnic?

• Să arate ca și bătăușul dumneavoastră, dar o versiune îmbunătățită, non-violentă? Sau să fie diametral opus? Dacă al dumneavoastră a fost un măcelar blond german, să obțineți un latin picant, dansator de mambo, și invers.

• Să joace rolul de bătăuş, să vă abuzeze ușor, astfel încât să puteți exersa auto-apărarea și la o adică să îi spuneţi fără frică: "Știi ce? Nu-mi place de tine. Nu am nevoie de tine! Pleacă de aici. Voi cere un înlocuitor!" Da!

Sunt conştientă că anumite dificultăți ar putea apărea cu maldărele de hârtie pe care amorezii Placebo vor trebui să le completeze ca acoperire, ca documentație de serviciu. Sper că se va găsi o modalitate de a evita înmormîntarea lor sub grămezile de dosare cu note de evoluție și planuri de stabilire a obiectivelor strategice de viață și consemnări de ședințe care i-ar putea dărîma sub masă.

Prin urmare: alertă! puncte slabe!

• Câte victime/cliente ar trebui să deservească un prieten Placebo? 10? 20? 15?

• Cât de des și cât timp ar trebui să dureze întâlnirile fizice? Zece minute? O oră? O jumătate de oră? Zi de zi? Săptămânal? De două ori pe săptămână?

• Orele suplimentare vor fi plătite? Trebuie să fie multumiți, altfel ne vor trânti receptorul în nas! "Gata! Ajunge! Nu mai accept acest abuz, acest atac la persoană, chiar dacă îmi plătești de zece ori mai mult! Am cața mea acasă! "

Cam delicat...

Ei bine, sperând că propunerea mea v-a atras atenția, și că vedeți avantajele ei, și mă veţi contacta ca să o îmbunătăţim împreună,

Cu stimă,

Ludmila Popovici

Camera # 6969

Adăpostul Victimelor Violenţei în Familie ‘O Nouă Speranţă’

[Întuneric]

O versiune audio va fi trimisa joi 14 martie, ora 3 p.m./10 p.m. si apoi va fi arhivata la blogtalkradio.com/ellaveresshow

If you’d like to throw a bit of money my way to keep my endeavors going, and also enable me to spread the money to my various causes, the pursuit of happiness being one of them, I’d be ever so grateful.

March 28, 2013

  New York