FRATELE:
Draga mea surioară din America:
Află că zilele trecute amîndoi părinţii noştri au murit în somn și eu sunt deja peste graniţă, îndreptîndu-mă către consulatul Canadian din Budapesta ca să cer viză pentru Canada, de vreme ce mulţi oameni de acasă au plecat în Canada. Am o grămadă de prieteni de liceu care trăiesc în Montreal care m-au admirat întotdeauna deoarece am fost cel mai bun la algebră și i-am lăsat sa copieze răspunsurile la extemporalele și tezele, și examenele de sfîrşit de an, ce mai, la toate examenele. Bine, că îmi dădeau țigări în schimb, păi cum… Eu mă voi îndrepta spre Canada așa că n-o să fiu la înmormîntare, dar am crezut de cuviinţă ca tu să ştii ce s-a întîmplat înainte ca sora noastră, doctorița, să te cheme.[Se opreşte din scris.]
Ce mai minciuni coace ea la adresa mea! Cu vagonul! Zilele trecute a început să strîngă așa numitul covor persan din camera bună ca să îl ducă la noul său soţ, un ţăran, și i-am spus că nu-i covorul ei, ci al tău, dar ea a zis că nu- adevărat și că sunt beat și ştie ea că tot ce aştept e ca părinţii noştri să moară ca să-l înhaț eu și să îl vînd pe nimica la neisprăviţii mei de amici bețivani. Să-l vînd pe o sticlă de pălincă, un covor așa de minunat!? Eu nici măcar nu mai beau pălincă, dacă veni vorba, si covorul nu e al ei! Dar ea crede că poate să facă ce vrea, că de, s-a măritat din nou și, vezi Doamne, e doctoriță. Și eu am fost la școli înalte, cum bine știi, și deși mi-au trebuit zece ani să absolv Institutul Național de Aviaţie, l-am absolvit în final, deși am vrut să mă las de facultă tot timpul, că mi s-a făcut silă. Păi ce rost are să proiectăm și să construim avioane, elicoptere în ziua de azi? În ce scop?! Ca să lucrezi la urmă într-o cazarmă, una pierdută în provincie, desigur, unde căpitanul nu are nici măcar şcoală primară, dar a ajuns căpitan pentru că are origine socială sănătoasă și a pupat fundul la tovarăşi cu funcţii corespunzătoare. Și să-i las pe bulangii ăia să mă comande în sus și-n jos? Nu, mersi. Ori să merg să lucrez la ruși? Nu, mersi.
Nu că banii n-ar fii frumoşi, dar prima dată cînd am fost la antrenamentul de pilotaj și parașutism am vomitat de frică și așa s-a sfîrşit a mea înaltă carieră.
Nu o să uit cîte zile oi avea cînd am văzut cîmpurile de varză acolo jos, ca și cum am văzut căpățînile soldaților morți, care au apărat țara numa de atacatorii capitalişti, care aveau sufletele pline de speranță și am ameţit și am borît pe instructorul meu care a zbierat, Pui de curvă! Lașule! Labagiule! Fătălăule! N-o să treci cursul meu niciodată, idiotule! Poponarule!
Nu sunt poponar! Jumate din fetele din oraşul nostru pot să depună mărturie! Sunt un armăsar! Oricum, i-am dus uniforma la curăţat și tata i-a adus zece sticle de p Nu că banii n-ar fii frumoşi, dar prima dată cînd am fost la antrenamentul de pilotaj și parașutism am vomitat de frică și așa s-a sfîrşit a mea înaltă carieră.
Nu o să uit cîte zile oi avea cînd am văzut cîmpurile de varză acolo jos, ca și cum am văzut căpățînile soldaților morți, care au apărat țara numa de atacatorii capitalişti, care aveau sufletele pline de speranță și am ameţit și am borît pe instructorul meu care a zbierat, Pui de curvă! Lașule! Labagiule! Fătălăule! N-o să treci cursul meu niciodată, idiotule! Poponarule! Nu sunt poponar! Jumate din fetele din oraşul nostru pot să depună mărturie! Sunt un armăsar! Oricum, i-am dus uniforma la curăţat și tata i-a adus zece sticle de pălincă plocon. Și ştii cum sunt ei, mama și tata, forţîndu-mă să stau la școală, bombănindu-mă și cicălindu-mă! M-au bătut la cap pînă mi s-a făcut silă de viaţă, dar am absolvit încet, incet… N-a fost chiar așa rău. Aș fii renunțat dar mi-a plăcut viața de noapte din capitală.
Dar tu ştii toate astea, de ce îți mai împui capul cu ele? Am vrut să știi pur și simplu că în timp ce tu te tragi de șireturi cu oameni vestiți, vin și eu într-acolo, și să îți dau vestea despre săraca mamă și tata. Ce întîmplare nefericită! Să fii văzut cum a căzut pe covor, ca o păpușă de cîrpă. Nici măcar nu a zis mac. Nu mi-a venit să cred că a fost așa de ușor! Măcar acum nu trebuie să mai așteptăm pînă la moartea lor să ne scoatem ochii după casă și grădină. Nu pot să spun sigur dar cred că sora noastră doctoriță i-a făcut să semneze un testament că ea va moșteni casa. Dar eu știu precis, cum știu cum mă cheamă, că mama nu a vrut asta! Ea a spus întotdeauna că asta e casa părintească, fiecare dintre noi să avem un loc unde să ne tragem la bătrînețe, fiecare să avem camera noastră!
Dar vezi, scumpa noastră sora a încolțit-o cînd am fost mahmur după o petrecere ce a ținut o saptămînă, și i-a scos ochii că ea e aceea care o să-i îngrijească atît pe ea cît și pe tata, și nu eu, de vreme ce sunt un bețivan, or tu, care te-ai dus în America să devii bogată și vestită!
Mă doare capul de-mi crapă! Mor după un de Dar tu ştii toate astea, de ce îți mai împui capul cu ele? Am vrut să știi pur și simplu că în timp ce tu te tragi de șireturi cu oameni vestiți, vin și eu într-acolo, și să îți dau vestea despre săraca mamă și tata. Ce întîmplare nefericită! Să fii văzut cum a căzut pe covor, ca o păpușă de cîrpă. Nici măcar nu a zis mac. Nu mi-a venit să cred că a fost așa de ușor! Măcar acum nu trebuie să mai așteptăm pînă la moartea lor să ne scoatem ochii după casă și grădină. Nu pot să spun sigur dar cred că sora noastră doctoriță i-a făcut să semneze un testament că ea va moșteni casa. Dar eu știu precis, cum știu cum mă cheamă, că mama nu a vrut asta! Ea a spus întotdeauna că asta e casa părintească, fiecare dintre noi să avem un loc unde să ne tragem la bătrînețe, fiecare să avem camera noastră!
Dar vezi, scumpa noastră sora a încolțit-o cînd am fost mahmur după o petrecere ce a ținut o saptămînă, și i-a scos ochii că ea e aceea care o să-i îngrijească atît pe ea cît și pe tata, și nu eu, de vreme ce sunt un bețivan, or tu, care te-ai dus în America să devii bogată și vestită! Mă doare capul de-mi crapă! Mor după un deţi de pălincă, dar nu mă lasă afară din centrul de detenție pîna nu termină cu amprentele și interogatoriul. Auzi ce spun ăștia: că au sunat acasă și soră-mea le-a spus că i-am omorît pe părinții noștri! Eu?! Le-am spuns, sigur că le-am spus, că eu nu! Nu eu, soră-mea a fost aceea! Mama era lățită pe covor strigînd la ea, “O să ai covorul ăsta numai peste cadavrul meu!” Și soră-mea a zis, “Foarte bine,” și a mers la bucătărie, a înhățat sucitorul și i-a dat în cap, și săraca femeie bătrîna a căzut pe covor șoptind, “Sora voastră din America o să vă arate vouă, nemernicilor! O să vă arate ea! O să fiți pedepsiți de organele corespunzătoare!” și a horcăit sufocată și a murit. Cămașa de noapte cu flori de levănțică era suflecată deasupra genunchilor și pielea îi era albă ca laptele și fină ca de bebeluș.
Mi-am luat tălpășița imediat, las-o pe soră-ta să ruleze covorul și să o tîrîie pe mama în pădure s-o îngroape ori s-o ciopîrțească cu toporul s-o dea la porci, facă ce-o ști, eu m-am dusără! Singurul lucru care m-a făcut să rămîn în orașul acela prăpădit a fost mama. Nu că am ajutat-o cu ceva, dar nu mi-am putut strînge curajul să plec de acolo, așa de mult m-a cicălit! Am vrut să fiu rock star, dar m-a descurajat zicînd că am voce de buhai. De băut știu să beau, o, da, asta da, știu să beau, sunt un împărat la băut! Cînd beau nu trebuie să răspund la întrebări tîmpite, numai beau și sunt fericit. Fac ce fac, o mint pe mama, ori fur pălinca din pivniță din porția lui tata, ori îi duc cu vorba pe pretini mei pîna îmi cumpără ceva, nu mă opresc pînă nu-mi sting setea. Muierilor, o, ce le mai place să bea cu mine. Mai apoi vor să mă îndrepte! Dar tot îmi dau un pic de bani ca să mă înveselesc puțin și să le trag o futută clasa-ntîia. Ceea ce și fac. Le-o trag foarte mișto. Sunt un împărat la asta. Sunt un armăsar! Oricum, astea-s tîmpenii. Eu am vrut să știi adevărul asupra parinților noștri.
Tata a murit ieri. Da, a murit și el. Nu din vina mea, precizez, nu din vina mea! A venit acasă mort de beat și mi-a ținut o predică cum că-s un porc bețivan, să-mi fie rușine și că eu sunt un blestem pe zilele lui cărunte. Că să mă duc să muncesc, nu are nevoie de ajutorul meu la piață sa-i car lăzile de banane. Cu ajutatul ce-l fac eu, întotdeauna îi lipsesc bani din casă. N-am recunoscut nimic, dar poate că are dreptate. Ciupesc puțin mărunțiș întotdeauna cînd îi aduc bananele și el e ocupat cu cutiile și numără ciorchinele de banane și pungile de plastic și verifică chitanța. Fur puțini bani și fluier către crîșmă. Ce vrea mă rog? Sunt bărbat! Știu ce fac! Și nu ciupesc așa de mult! Așa că mă enervase și i-am spus să tacă din gură! Scumpa noastră mamă e moartă. Am lovit-o din greșeală cu sucitorul și-a căzut moartă, sîngerînd pe covor, zbierînd că sunt un ucigaș! Eu, care o apăram de sora mea care a lovit-o cu sucitorul! I-am spus, te rog frumos, fă bine și ține-ți fleanca! Tacă-ți fleanca! Urlînd așa în creierii mei! Dar el nu, nu tace, că el are de spus cum că aș fii un parazit nenorocit și că pot să mă piș pe diploma mea de aviator, că n-am decît să zbor pe mătură în Canada, din partea lui, și i-am spus să tacă din gură dar el, nu, cum că la vîrsta mea el a avut familie și copii și casa lui, și toată lumea îl respecta. Rahat ca ăsta mă face să văd roșu! Așa că am apucat sucitorul și i-am crăpat scăfîrlia cheală, futu-i! Arăta ca un struț! Sper că nu o să chelesc ca el. Nu mi-a trebuit mult, numai o lovitură, am dat ca la bostani! L-am lovit încă o dată ca să fiu sigur că l-am lățit definitiv pe covor și am lăsat-o pe căcăcioasa de doamna doctor să se ocupe de covorul pătat. A trebuit să plec. Le-am spus că o să plec dinainte, cu trei nopți înainte. O să trec granița spre Ungaria noaptea cu prietenii mei, apoi cu vaporul. I-am avertizat. Mama trăncănea cu vecina la poartă că, “Tineretul cade beat pe stradă! E plin de ei... E o nenorocire dureroasă... N-are voință. Doctorul i-a spus să se oprească din băut... are ficatul mărit...” Nici nu-mi trece prin cap așa ceva!
În ziua aia m-am sculat, și i-am jurat că nu o să mai beau începînd cu ziua de azi, dar într-o oră totul era de rahat și plec, îi zic la bătrînă că mă duc undeva, să aduc ceva, să întîlnesc ceva prieteni cu o afacere, dar mă duc să trag un deţi de pălincă împuțită la Cireșica în colț și decid că e timpul de atac: Spre Canada, preteni!
Îi spun la mama! Urîcioasa de soră zice că dacă e pe-așa, ea ia covorul! Toată lumea pleacă în Canada, pleaca în SUA, cel puțin să se aleagă și ea cu covorul. Să-și îmbrace cuibușorul. "Mergeți cu toți la Canada, lăsați-mă pe mine cu bătrînii. Lăsați-mă pe mine să-i îngrop, să-i hrănesc cînd vor fi cu balele curgînde, paralizați în jurul casei.” Ce să-ți spun!? Abia așteaptă să-i vadă murind ca să-și pună curul ei gras în casă și să mă dea afară! Să m-arunce în stradă!
Nu i-am omorît pe părinții noștri. Te rog, dragă surioară, grăbește viza canadiană pentru mine, și ajută-mă să ies de aici. Îți promit că o să-ți dau ție partea mea din casa părintească, ori o să am grijă de copilașul tău, o să-l învăț cum să devină bărbat adevărat! O să dorm în bucătărie dacă n-ai spațiu mult în SUA, și o să fim iar o familie fericită, pînă îmi găsesc o asiatică, ce zici? Încă sunt arătos! Sunt frățiorul tău care te iubește, deși tu nu scrii acasă și nu dai telefon, așa cum ar trebui să facă o soră și fiică bună și draguță. Așa că dacă autoritățile de la puşcărie te sună, spune-le că sunt un tip corect și că n-am omorît pe părinții noștri. Te rog pune, pune o vorbă bună și scapă-mă de aici ca să îmi fac și eu un viitor măreț ca și al tău. Doamne-ajută.
[Întuneric.]
A
Posts
No comments:
Post a Comment