Molima: N-aș da cea mai frumoasă zi de când beam, pe cea mai urâtă din abstinență

Liniștit, săru`mâna, liniștit. Cum vreți dumneavoastră. Când tușesc să mă opriți că eu cam tușesc că am bronșită asmatică.
Eu nu vorbesc în numele AA-ului. Numai în numele meu. Aveți și ziar? Să publicați și-n ziar. Doamne ajută-vă!
Vreau să fac o chestie, că io am niște probleme. Și vreau să mă duc pă la Avocatu` Poporului. Io am de luat niște bani de la statul Român fiindcă am fost condamnat pe nedrept. Și vreau să prind un reporter de știri, să ajung până la Avocatu` Poporului da` n-am bani pentru procese, că durează mult... Aș vrea să îi bag și pe ăştia care m-au bătut atunci. Acuma îs colonei în rezervă sau generali, și trăiesc încă. E vorba de o mulți de bani. Aș câștiga că am dovezi. Eram în Casa Poporului, eram concentrat. Mă gândesc nopți, nopți întregi cum să fac, da` n-am bani. Îmi trebe cel puțin vreo trizăci-patruzăci de milioane să deschid proces. Cu statu` îi foarte greu.
Ca să-i dau pe ei, în tribunal. Poate m-or și bate...
Dacă cumva aveți relații cu un mare ziarist, care poate să lupte, că e o luptă asta. S-ar putea să nu câștig.
Ha? Mă numesc Marin Bodea, hopa, am gre Ca să-i dau pe ei, în tribunal. Poate m-or și bate... Dacă cumva aveți relații cu un mare ziarist, care poate să lupte, că e o luptă asta. S-ar putea să nu câștig. Ha? Mă numesc Marin Bodea, hopa, am greşit, tăieţi că numa’ numele mic…
Sînt născut în județul Sălaj. Îs de loc din Sălaj, îs sălăjan. Am copilărit în comuna Dragu. Acolo mi-am terminat cele opt clase, într-o familie mai săracă, fără tată, am fost aproape cei mai săraci oameni din sat, am dus o viață foarte grea, dar învățam la școală. Deci ăsta o fost singuru` lucru care-i de bine: am învățat, dar totuși fiind în zona alcoolului acolo, în partea aia, a pălincii de prune, cum spunem noi, ardelenii, am început să consum alcool de mic.
Prima beție a mea o fost la vârsta de zece ani. Un unchi de-a meu bea
Sînt născut în județul Sălaj. Îs de loc din Sălaj, îs sălăjan. Am copilărit în comuna Dragu. Acolo mi-am terminat cele opt clase, într-o familie mai săracă, fără tată, am fost aproape cei mai săraci oameni din sat, am dus o viață foarte grea, dar învățam la școală. Deci ăsta o fost singuru` lucru care-i de bine: am învățat, dar totuși fiind în zona alcoolului acolo, în partea aia, a pălincii de prune, cum spunem noi, ardelenii, am început să consum alcool de mic.
Prima beție a mea o fost la vârsta de zece ani. Un unchi de-a meu bea împreună cu alți vecini și mi-a cerut să-i aduc țuică din pod, într-o sticlă de două sute cincizăci de grame. Și cum i-am adus una, am gustat și io un pic, după aia mai am gustat și în final am băut o sticlă-ntreagă și n-am mai vinit jos, că am venit fără scară. Am căzut. Am intrat într-o comă alcoolică, eram în clasa a treia, mi-o fost foarte rău, da’ am reușit să îmi revin. Mi-am continuat școala, bineînțeles. Mai beam așe cu copiii, cu colegii de clasă, că era foarte mult alcool, foarte multă țuică în partea noastră. Nu știam io că alcoolismul este o boală, sau că probleme din ăstea cu alcoolul, în memoria mea, toată lumea bea.
De mic copil, după 8 clasă, m-am angajat. Deci am vinit la oraș. M-am angajat ca muncitor necalificat la vârsta de cinșpe ani și șase luni. Un unchi de-al meu - fiind un fel de șef pă la Întreprinderea de Gospodărie și Construcții Cluj - a semnat pentru mine, pentru sănătatea mea și mi-a făcut carnet de muncă. Am încercat să-mi continui studiile la liceul seral. M-am dus doi ani și apoi am abandonat munca, fiindcă nu se dădea certificat de calificare, și am început o nouă școală, de vopsitor auto.
Între timp io beam în continuare, dar nu știam că am o problemă. Beam cu prietenii. Era alcool foarte mult în Cluj în anii ăia și era alcool bun, la sticlă de un sfert. Beam și în restaurant. Mergeam noaptea, îmi aduc aminte, la gară. Era non-stop. În timpul lui Ceaușescu era și viață bună câteodată. Și acolo mergeam să agăț gagici. Aveam șaișpe, șepteșpe ani. Și acolo era un restaurant al gării unde consumam alcool, două-trei sute de grame, n-aveam probleme. Îmi plăcea foarte tare. Și am terminat și școala de calificare. Și am început și lucram bine, deci la vârsta de șepteșpe ani deja eram muncitor, aveam un atelier mare, vopseam mobilă. Și iară nu-mi dădeam seama că lucram într-un mediu toxic, deci lucram cu substanțe toxice, care, în componența lor avea un pic de heroină. Deci îi nepoțelu De mic copil, după 8 clasă, m-am angajat. Deci am vinit la oraș. M-am angajat ca muncitor necalificat la vârsta de cinșpe ani și șase luni. Un unchi de-al meu - fiind un fel de șef pă la Întreprinderea de Gospodărie și Construcții Cluj - a semnat pentru mine, pentru sănătatea mea și mi-a făcut carnet de muncă. Am încercat să-mi continui studiile la liceul seral. M-am dus doi ani și apoi am abandonat munca, fiindcă nu se dădea certificat de calificare, și am început o nouă școală, de vopsitor auto.
Între timp io beam în continuare, dar nu știam că am o problemă. Beam cu prietenii. Era alcool foarte mult în Cluj în anii ăia și era alcool bun, la sticlă de un sfert. Beam și în restaurant. Mergeam noaptea, îmi aduc aminte, la gară. Era non-stop. În timpul lui Ceaușescu era și viață bună câteodată. Și acolo mergeam să agăț gagici. Aveam șaișpe, șepteșpe ani. Și acolo era un restaurant al gării unde consumam alcool, două-trei sute de grame, n-aveam probleme. Îmi plăcea foarte tare. Și am terminat și școala de calificare. Și am început și lucram bine, deci la vârsta de șepteșpe ani deja eram muncitor, aveam un atelier mare, vopseam mobilă. Și iară nu-mi dădeam seama că lucram într-un mediu toxic, deci lucram cu substanțe toxice, care, în componența lor avea un pic de heroină. Deci îi nepoțelu` cel mai mic al heroinei. Nitro-lacurile acelea conțineau în ele opiu. Amu` nu știu exact, da` chimic îs ceva nepot al heroinei. Și în fiecare zi, timp de șase ore, eu mă drogam. Și nu-mi dădeam seama. Puneam ventilatoarele și lucram în gaze, că așe-i ziceam. Și mă-mbătam exact ca și de coniac. Aveam un coleg, mi-aduc aminte, și dansam. Eram drogat, dansam după ritmu` de la compresor. Era muzica pop-art. Era Creedence, erau trupe bune care-mi plăceau mie, Beatleșii, și dansam acolo. Aveam păru` mare, era perioada aia. Și intram în sevraje de la vopselele acelea, de la lacurile alea, de la nitro-lacurile alea. Și continuam și cu alcool.
Io-s în Cluj de patruză` și doi de ani. Acuma am cinză Io-s în Cluj de patruză` și doi de ani. Acuma am cinză`și șase. Și când mergeam la lucru, mergeam la "Dunărea" – așa era o "gospodină" sau bufet, era un pod, acuma o dispărut, la gară. Treceam pă el și meream la baru` ăla, luam cinzăci de coniac - patru lei era - și un sifon – douășcinci de bani. Cu atâta intram io la lucru. După aia mă drogam. Când aveam mai mulți bani, luam o sticlă. Aveam un coleg, un maghiar, unu` Karcsi. Mare era... doi metri... ăla era spatele meu și pe el îl copiam io cel mai mult. Ave` și păru` mai mare ca al meu. Și beam jumatea aia, ne drogam și era okay. Seara, la gară, beam cu el acolo. am început să și fumez de mic copil. Direct de la vârsta de 10 ani eu fumam. La clasa a opta fumam un pachet de țigări pă zi. Și fumez în continuare.
Am început să-mi dau seama că am probleme cu alcoolul la vârsta de douăzeci și vreo opt de ani, douășnouă de ani. Beam da Am început să-mi dau seama că am probleme cu alcoolul la vârsta de douăzeci și vreo opt de ani, douășnouă de ani. Beam da` nu mă-mbătam repede...în primele perioade. Și eram încă normal – adică nu făceam scandal, nu aveam probleme mari cu alcoolul. Aveam loc de muncă. M-am căsătorit. Am plecat militar, și acolo beam. Aveam un bufet, "Calu` Bălan", săream gardu` și-mi luam de băut. Am mai prins o șmecherie acolo că eram zugravu` unității și ieșem când vream, beam când vream. Duceam și la alții. Beam și spirt sanitar până la un moment dat. Zic, e aprobat de Ministeru` Sănătății, nu mori de el. Și am venit napoi… am fost căsătorit dinainte de armată și mi-am întemeiat o familie. Totu` mergea bine. Io nu eram încă să zic, la fundu` sacului. Am primit o locuință în cartieru` Gheorgheni după căsătorie o garsonieră de aia mică-mică, da` era foarte bună pentru mine, că n-aveam deloc, și am avut o fetiță și un băiat. Bem, da` nu bem mult, adică nu beam să mă-mbăt fiindcă aveam de crescut doi copii. Da` totuși mă-mbătam o dată pă săptămână sau o dată pă lună, mă-mbătam. Nu eram agresiv în perioada aia. O durat unsprezece ani, băutu` ăsta. Totuși io găseam binele în tot locu’ ca să beau: mergeam la tragere, atuncea era loc de băut. Bine, de sărbători nu mai se spune, Crăciun, Paști, revelioane, d`astea... Da` în cursul săptămânii, că sărbătoarea lu` colegu` sau... Eu întotdeauna mă îmbătam. Deci, io nu beam ca și alții, controlat, un pahar și să-mi văd de treabă. Beam până mă-mbătam. Totuși am avut noroc de la Dumnezo că nu m-au dat afară de la lucru fiindcă eram un meseriaș bun. Și aveau nevoie de mine și eram bun, că am lucrat în transporturi și eram vopsitor auto și eram doi numa`. Șoferi erau o mie. Și atuncea n-aveau pe cine să pună. Cred că asta era motivul de nu m-au dat afară.
Am primit altă casă, mai mare, mai frumoasă. Am mobilat-o, am aranjat-o și la un moment dat am plecat la canal. Fiindcă autogara noastră avea la Canalul Dunăre-Marea Neagră o mie de basculi. Lucrau la internațional. Și-ntr-un moment, fără să își dea seama fosta nevastă am venit acasă și am prins-o cu cineva în casă.
Acolo o fost ruperea.
Să vă spun ce mi s-o întâmplat la Canal. Ș Am primit altă casă, mai mare, mai frumoasă. Am mobilat-o, am aranjat-o și la un moment dat am plecat la canal. Fiindcă autogara noastră avea la Canalul Dunăre-Marea Neagră o mie de basculi. Lucrau la internațional. Și-ntr-un moment, fără să își dea seama fosta nevastă am venit acasă și am prins-o cu cineva în casă. Acolo o fost ruperea. Să vă spun ce mi s-o întâmplat la Canal. Ș`acolo beam, da` Dumnezo așe o vrut ca să nu beau atunci când am avut un accident de circulație. N-aveam alcool. Băusem seara și nu s-o văzut la aparat. Un accident de circulație cu mașină mică, nu cu mașină mare. Și n-o murit nimeni, numa` s-o distrus mașina. Atuncea io am vinit la Cluj și din greșeală am prins-o pe fosta soție. Credea că mai rămân. Aveam două luni acolo și io am vinit mai repede cu o lună, fiindcă am avut nevoie de bani. Și am prins-o cu cineva-n casă. N-am făcut scandal Totuși îs un om mai calculat. N-am bătut-o. I-am spus să-și vadă de treaba ei și am divorțat, am lăsat casa ș-am plecat. Am plecat cu o geantă cu niște haine. Și după aia am primit altă casă, io singur.
Acolo iară s-o-ntâmplat nenorocirea fiindcă fiind singur și-ntr-o garsonieră mărișoară, era un club de alcoolici. Io eram acolo dirijoru Acolo iară s-o-ntâmplat nenorocirea fiindcă fiind singur și-ntr-o garsonieră mărișoară, era un club de alcoolici. Io eram acolo dirijoru`, sau magazioneru`. Toți destrăbălații, toți prietenii mei, destrăbălați am fost și io. Se consuma alcool, femei, în afară de droguri. Ș-o ținut asta vreun an de zile, după care am început să nu mai am loc de muncă, nu mai aveau oamenii încredere în mine, și o-nceput infracțiunea. Am început să fac fel și fel de șmecherii și nu m-or prins. Am încercat cu aur fals, că primeam de la niște colonei niște aur ștanțat de zici că era original, le vindem, da’ în final mi-o fo` frică. Dădeam 2-3 verighete pe săptămână și erau bani buni, că era 400 gramu` în anii ăia. Și la un moment dat m-am speriat și n-am mai făcut că mi-era frică că erau alții, să nu mă bată.
Și am început cu alte infracțiuni. Prima am început pă la valută, că care e mai în vârstă știe că Și am început cu alte infracțiuni. Prima am început pă la valută, că care e mai în vârstă știe că era interzis deţinerea de valută. Și aveam niște bani, erau o mie de dolari făcuți rost de altcineva. M-o prins cu ei la shop, în centru`, să-mi cumpăr un casetofon, că tare era la modă”Uniser” prin Cluj. Și săpun. Am vrut să cumpăr țigări să vând să fac contrabandă și m-o prins. Aveam o mie de dolari furați de la un arab. I-am spart casa împreună cu un prieten: o fo` două mii. O mie io, o mie el. Și cu banii ăia m-am dus să iau un casetofon și ceva săpun, și ceva țigări să-i fac… să-i înmulțesc, că banii n-aveam ce face cu ei. Ș-atunci m-au prins niște civili, de fapt erau polițiști, sau milițieni, m-o dus, mi-o dat… N-am recunoscut de unde-s banii. N-am recunoscut… Îmi mai dădeau o partidă, dacă recunoșteam. Am zis că i-am găsit într-un plic la Melody. Asta o fost apărarea mea. Și… m-o bătut. Tot așa o rămas: nici io, nici colegu` meu, tovarăşul meu, cum se spune la puşcărie, tovarăşul meu n-am recunoscut. Mi-o dat un mandat: ”deținere de valută” se numea. Prima infracțiune. Un an jumate mi-o dat fiindcă eram la prima intrare. La colegu` i-o dat vreo doi și opt luni. Și am intrat, mi-am făcut pedeapsa, am făcut nouă luni, m-am reîntors, am stat am stat încă vreo doi ani și iar am recăzut `napoi, am recăzut ca din alcool. Între timp, vorbind despre alcool, acolo nu am băut. Nouă luni am fost pacient forțat. Am vinit `napoi, primu` lucru: o sticlă. Foarte greu s-o făcut rost în timpul lui Ceaușescu, era greu. Totuși, cineva, când m-am eliberat, o vinit o tipă, îl căuta pe careva, i-am dat o sută de lei și mi-o dat un litru de coniac. Ș-am băut pă tren; când am ajuns în Cluj eram beat.
O durat cam așa vreo doi ani și ceva, după aia am am căzut
O durat cam așa vreo doi ani și ceva, după aia am am căzut `napoi. Cu un video și un televizor color închiriat, să facem video la cineva. Bine-nțeles că anturajele mele erau cu alcoolul. Când făceam video beam acolo, gagici, și așe era viața... Aveam trizeci și ceva de ani, trizeci și vo` șase-șepte. Și n-am mai dat televizoru` `napoi la om, cinci sute de mii de lei. L-am închiriat, m-am îmbătat cu colegu` meu și am zîs: „Hai să-l vindem!”. Era un predicator de la baptiști, tipu a cui era televizoru`. Zic, „Și așe îi prietin de-al meu și nu ne-o da la poliție.” Ș-am mărs și l-am vândut la piață. Un televizor JVC în anii ăia era foarte scump, era vreo șaizeci de mii; video era iară vreo patruzăci. Și l-am dat cu optzăci de mii. Deci banii pe o Dacie, cum era în anii ăia, în `88 îi faza. Și nu m-o prins, vo` tri săptămâni. Am băut o săptămână non-stop și cineva “ne-o dat în primire” și o-nconjurat blocu`. O vinit toate mașinile din Cluj, io mă uitam pe la 4 dimineața la un Louis de Funès, la un film, și o venit și pă nume ne-o zîs. Când o intrat pe poartă, o rupt ușa. Bodea și cu Lupșe. Noi eram îmbrăcați, ne uitam la video, și plini de băutură. Kentu` acolo, de tăte. Ne-o legat și ne-o dus. Mie mi-o dat cinci ani și la colegu` trei.
Și uite așe am stat un an și patru luni. O vinit revoluția, am venit
Și uite așe am stat un an și patru luni. O vinit revoluția, am venit `napoi cu decretu` lui Iliescu. Am făcut un an și patru luni din cinci. Și o fost minunat: aveam dreptate, libertate – cum s-o strigat atunce` La mine o stat cam puțin libertatea: opt luni am stat numa` liber. Între timp mi-am aranjat un paznic la o școală sus în Mănăștur, ca paznic. Era vacanță, era după revoluție, nu se găsea alcool și se vindea de la 6. La blocuri era pocăitu`, ăla vinde pălincă de prune. Și am făcut rost de nu-știu-câte sute de lei și am luat vreo trei litri cu niște prieteni. Și ne-am îmbătat și colegii mei o luat covoru` de la directoarea din birou – că io aveam toate cheile de la școală – și un ceas de pă perete care costa o mie patru sute de lei, făcut de arabi. Ei credeau că-i vechi, știți, și în Ungaria se cereau ceasuri vechi. L-o luat; pă când m-am trezit io dimineața, pă la șase, sau șepte, mă uit, ceasu` nu, covoru` nu, ușa deschisă. Hopa! M-am speriat. Am fugit. Am aruncat cheile ș-am fugit. Eram recidivist deja, eram la a treia faptă. Și am fugit. Am fugit în Sălaj, la mine acasă. După aia altundeva, spre Jibou, partea aia și m-am întors după două săptămâni și m-au arestat. am fost condamnat la o pedeapsă de șasă ani, șepte luni și douășpatru de zile. Vă gândiți, pentru nimica. Deci n-am făcut absolut nimica. Am băut într-o școală și am adormit. Și mi-au dat exact ca și pentru un omor, aproape omor. Am ajuns condamnat, gata. Pentru că am dormit într-o școală ș-am băut țuică de prune. Cred c-am băut vreo șasă sute de grame din vreo trei litri. M-am mult n-am putut be`. Ș-atunce am fost condamnat. Mi-am făcut pedeapsa. Patru ani am executat atuncea și m-am eliberat în `94. Din `90 până în `94… În august m-au arestat și în `94 m-au eliberat. Hotărât, n-am băut deloc acolo… aproape patru ani. Trei ani și nouă luni, atât. Și n-am băut nimic. Am băut când am venit în continuare.
Am început să am datorii la bloc. Deci garsoniera mea nu mi-o luat-o nimeni. Dumnezeu o fost bun, am o rudă care era șefu` spațiului locativ, nu știu partea juridică a ICRAL-ului, cum era mai demult. Și el mă tăt acopere` fiindcă casa era liberă, eram închis. Și n-o făcut la nimeni nicio contract. De fapt cred că scrie și în codu` civil, că n-are voie cât ești arestat să-ți ia bunurile. Și am rămas cu casa. Am băut în continuare. M-am luat niște datorii de sute de mii, în anii ăia era mulți și am zîs: „Decât să mi-o ieie statu`,” că nu era cumpărată, „mai bine o vând io.” Ș-am prins un tip, era student la drept, i-am aranjat contractu`, o cumpărat-o și mi-o oferit nu știu, vreo doișpe milioane. Și m-am gândit: „Mă, da` stai așe. Tipu` are bani mulți.” Cu mintea mea de alcoolic: “Ia s-o mai vând o dată.” Ș-am mai vândut-o înc-o dată la altu` care mi-o dat mărci. Am dat un anunț în ziar și-o venit alt cumpărător că era foarte bună și am dat-o ieftin. Ș-am mai vândut o dată.
Atâția bani am avut, atâta am băut, atâția oameni am îmbătat. Meream cu buzunarele pline, ia așe scoteam buzunarele pline de bani și le dădeam la toată lumea. În final, mi-am cumpărat o casă la țară. Am zîs: „Mă duc și m-ascund.” Patru milioane. Altceva n-am luat nimica decât băutură. În trei săptămâni o venit poliția și m-o ridicat de-acolo și m-o adus la Cluj. Nu mi-o făcut nimica fiindcă nu erau fapte: nu era nici abuz de încredere, era înșelăciune. Să mă dea tipu Atâția bani am avut, atâta am băut, atâția oameni am îmbătat. Meream cu buzunarele pline, ia așe scoteam buzunarele pline de bani și le dădeam la toată lumea. În final, mi-am cumpărat o casă la țară. Am zîs: „Mă duc și m-ascund.” Patru milioane. Altceva n-am luat nimica decât băutură. În trei săptămâni o venit poliția și m-o ridicat de-acolo și m-o adus la Cluj. Nu mi-o făcut nimica fiindcă nu erau fapte: nu era nici abuz de încredere, era înșelăciune. Să mă dea tipu`-n tribunal, să-i dau banii `napoi. Am zis că-i dau. Și m-o-ntrebat polițiștii că unde sînt banii. Zîc: „Într-o groapă.” „Cum într-o groapă? Te-am întrebat unde-ți ții banii?” „Banii îi țin unde vreau io. Într-un cont, care-i problema?” Ș-am dat în scris că io o să-i dau banii la tipu` ăla, primu` și nu i-am mai dat în veci. Tipu`-i foarte bogat. Io acuma, îmi dau seama că io trebuia să-mi cer iertare sau să-i dau banii la tip, da` era singur la părinți, banii erau proveniți, am aflat după aceea, se ocupa și el cu droguri, cu de-ăste. Și era bani așe veniți. În fine, în tăt cazu`, nu mă simt vinovat pă chestia asta. M-am descurcat, m-am descurcat, io n-am făcut pușcărie pă ăsta. Deocamdată încă. Deja mi s-o și prescris, că o trecut cinșpe ani și după șepte ani s-o dus. Am scăpat de chestie. Am început să beau în continuare puternic. Dacă cineva m-a întreba câți ani am băut alcool, în mod alcoolic, io aș spune trizăci și patruzăci de ani. Nu mi-am dat seama.
Tot ce-i bun în anii ăștia e că am făcut o meserie și că am învățat cât de cât ceva de la viață, că nu-s tăntălău, nu-s un om prost. Am avut și viața grea și viața bună, deci am avut și unele momente fericite, în toate aventurile ăstea, și am învățat.
Tot ce-i bun în anii ăștia e că am făcut o meserie și că am învățat cât de cât ceva de la viață, că nu-s tăntălău, nu-s un om prost. Am avut și viața grea și viața bună, deci am avut și unele momente fericite, în toate aventurile ăstea, și am învățat. E extraordinar să știi că ești acolo închis, da’ să fii liber. Cred că mulți n-ar rezista, n-ar zîce chestia asta. Să fii închis cu cincizăci sau două sute de pistolari acolo în jurul tău și tu ești liber. În zidurile alea groase ești liber, fiindcă îl aveam pe Dumnezo `totdeauna, și beat, și treaz. Io spun că El n-o făcut deosebirea între oameni.
Și am băut până până la vârsta de cincizăci de ani. Acuma am cincizăci și șase. La cincizăci de ani, io acuma nu v-am mai povestit multe că viața mea îi foarte foarte interesantă. Când eram copil, proiectam filme la comuna aia, deci eram operatorul satului la cinematografie. Atâtea filme am văzut la viața mea! Acuma-s vreo patruzeci de ani, se dădeau seri. O început cu rușii, cu Sacha, cu mitraliera. După aia o început filme indiene. După aia o început filme cu coboi, cu acțiuni și filme tari. Proiectam la mine în scara blocului. Primeam 800 de lei pe lună. Erau mulți bani în anii ăia. Așe că un pic de cultură am. Plus că am învățat bine la școală.
Ce-aș mai putea să vă spun? Despre Alcoolici Anonimi știem de acuma vreo douășcinci de ani. Știem că există în America. Și tăt așe mă gândesc că acolo funcționează cu mult mai bine ca la noi. Aveau mâncare, aveau tot. I-am văzut prin filme. Deci acolo-i pă bani, stăteu cu psihologi, cu mâncare bună, cu grupurile, exact așe cum se-ntâmplă ca și la noi la Cluj. Și atuncea io știem, da Și am băut până până la vârsta de cincizăci de ani. Acuma am cincizăci și șase. La cincizăci de ani, io acuma nu v-am mai povestit multe că viața mea îi foarte foarte interesantă. Când eram copil, proiectam filme la comuna aia, deci eram operatorul satului la cinematografie. Atâtea filme am văzut la viața mea! Acuma-s vreo patruzeci de ani, se dădeau seri. O început cu rușii, cu Sacha, cu mitraliera. După aia o început filme indiene. După aia o început filme cu coboi, cu acțiuni și filme tari. Proiectam la mine în scara blocului. Primeam 800 de lei pe lună. Erau mulți bani în anii ăia. Așe că un pic de cultură am. Plus că am învățat bine la școală.
Ce-aș mai putea să vă spun? Despre Alcoolici Anonimi știem de acuma vreo douășcinci de ani. Știem că există în America. Și tăt așe mă gândesc că acolo funcționează cu mult mai bine ca la noi. Aveau mâncare, aveau tot. I-am văzut prin filme. Deci acolo-i pă bani, stăteu cu psihologi, cu mâncare bună, cu grupurile, exact așe cum se-ntâmplă ca și la noi la Cluj. Și atuncea io știem, da` mă tă` gândeam: oare cum să mă las io de băut? Și-nainte de-a cunoaște io pă Alcoolici Anonimi sau programul „Sfântul Dimitrie”, am încercat să mă las io singur. Am încercat cu pretenii mei. N-am avut prieteni proști niciodată. Toți erau meseriași sau ingineri sau studenți. „Hai mă să nu mai bem că uită că... Care e la pușcărie sau - știu io - nu mai avem bani, nu mai avem nimica, se uită lumea urât la noi. Hai să încercăm!” „Gata, încercăm începând de astăzi!” Știți cât ținea? Trei zîle, patru zîle.
Am încercat și singur de mai multe rânduri, da Am încercat și singur de mai multe rânduri, da` n-am reușit mai mult de tri-patru zile, maxim o săptămână. Și am văzut că nu să mai poate, nu mai am nicio scăpare, am încercat degeaba, și m-am dus la popă și m-am jurat. Chiar aci pă Petru Groza. M-am dus și m-am jurat și tri săptămâni n-am băut. Și dup-aia avem un prieten cu bani mulți de tot. Și o vinit la mine și zice: „Mă, hai să merem să bem o bere!” Era foarte cald afară, era pă timp de vară. Mai era pân` la Crăciun 6 luni. „Hai să merem, că doară…” „Măi, Ioane, nu pot, mă, că popa... Știi Dumnezo...” „Lasă, mă, că aduc un popă!” Io nici nu știu dacă să existe cu dejuratu`… să te dejure cineva. Și m-am dus ș-am băut în continuare.
Acuma să vă spun o fază: după tri săptămâni m-o arestat. După ce-am băut păstă vre-o lună. Iară o faptă de-a-n-moaca. Eram beat, prin Mănăștur, c-o sticlă de Napoleon la mine și cu un prieten. Prietenu Acuma să vă spun o fază: după tri săptămâni m-o arestat. După ce-am băut păstă vre-o lună. Iară o faptă de-a-n-moaca. Eram beat, prin Mănăștur, c-o sticlă de Napoleon la mine și cu un prieten. Prietenu` o rămas prin spatele meu, și io m-am dus în față. Am ajuns pă Calea Mănăștur, băut bine – da’ nu eram rupt de tot - și să oprește o mașină lângă mine. Îți dai seama, era cu o mașină furată. „Da` ce faci, mă?” El zice: „Urcă, mă, sus!” Am urcat, am stat în partea șoferului prost, cum să zîce, în partea dreaptă. Și am luat-o spre Florești cu el, și ne-am dus la Săvădisla, și era să lovească el pă cineva, am tras de volan și am recuperat problema, am ajuns în Săvădisla. Da’ ăla care era să-l lovim, s-o-ntors după noi și am zîs n-o mai luăm cătă Cluj, o luăm încolo. Și ne-am răsturnat mai încolo de Săvădisla cu mașina aia. Ne-am răsturnat. Noroc la Dumnezo că n-am murit. Cu roțile-n sus. De-abe` am ieșit afară ș-am fugit.
O faptă care iară nu era a me O faptă care iară nu era a me`. Deci io am stat ca un fraier acolo în mașina aia, pă partea dreaptă, și mi-o dat trei ani. Asta îi ultimu` mandat al meu. Și din nou, iară goană, așe spunem noi, „goană” ascuns de miliție, de poliție. Am stat ascuns vo` două luni, am încercat să fug în Ungaria. Până la urmă m-o prins, m-o arestat de parcă cine-știe-ce aș fi făcut io. Zice: ”Brie, ești arestat!” ”Da` ce-am făcut, mă, Ioane?” ”Păi, știi...” ”Mașina îi ok, mare problemă...” Și-mi arată pistolu`, “Dacă mai faci o mișcare îți zbor creierii!” ”Gata, mă, hai să merem!” Și m-o dus la poliție și mi-o dat „complicitate la furt”. Ăsta era mandatu`. Trei ani. Tătdeauna io aveam o am un b de-mi dă mult. Îi maximu`. N-o putut să-mi de` veo șasă-șepte luni c-am stat și io acolo nici nu știem despre ce-i vorba?! În fine, asta-i justiția română. Nu-mi pare rău. Ei o să s-apere în fața lui Dumnezo, cu judecătorii ăia din cer. Am ajuns `napoi la pușcărie. Mă cunoște` toată lumea. Am deschis un service adevărat. la pușcărie. Fiind vopsitor auto, eram șef de atelier, lucram cu civilii, fiindcă n-am avut o infracțiune gravă. Am lucrat trei ani și șepte luni, ca vopsitor auto și eram șef de atelier. Câți oameni vream io! Alegeam cu liceul terminat numa`, sau cu facultate. “Care vre` să vie la muncă numa` vie la mine și-i dau muncă, da` să aibă un pic de școală. Să nu-mi murdărești mașina sau să mi-o zgârii după ce-i gata.” Și vă spun c-am dus-o nu bine, extraordinar de bine, da` nu-i bine acolo, de fapt, nu-i bine. În pușcărie nu-i bine. Am mâncat numa` grătare, fumam țigări fine, băutură nu beam deloc. O vrut să-mi dea ofițeru` și am zîs: „Io nu, că din cauza asta am ajuns aici!” Deci. cum să vă spun… io m-am pedepsit pe mine măcar cu alcoolu`. Acolo n-am băut.
Am venit `napoi. C Am venit `napoi. Când am ajuns în gară-n Cluj, eram beat. Și așa am ținut-o vreo doi ani. După doi ani m-o dus fiică-mea la București. Am uitat să vă spun c-am doi copii: o fată ș-un băiat. Fiică-mea-i căsătorită-n Austria cu cineva de la ambasada Austriei, lucra atuncea soțu` ei… parte financiară… aveau ambasadă la București. Avea serviciu acolo și io am stat cu ei, că „tu ești pă drumuri”. Chiar eram pă drumuri: vândusem casa, locuiam undeva lângă Groapa Moșului. Am făcut o cabană. nu colibă, cabană. și zice: „tu vii acolo!” și m-am dus la bucurești și am stat doi ani în confort ca lumea. Am venit, mi-o cumpărat o casă mare într-un sat în apropiere. Mi-o cumpărat scule să-mi fac atelier. În doi ani de zile le-am vândut toate. Am vândut și mobila ei din piele, colțare și de-alea, și tot ce-o avut și am plecat și de-acolo. Și-am băut în continuare. Și m-am îmbolnăvit așe de rău de nu mai avem aer. De fapt, io fiind bolnav de bronșită cronică, am ajuns la spitalu` TB aicea sus… Nu mai aveam aer. Fără acte, fără nimic. Și și-o făcut milă de mine o doamnă doctor, – care îi mulțumesc ș-acuma – și m-o internat… Trei zile m-o ținut la ei și mi-o dat medicamente din al ei, că nu să găsăsc medicamente. După aia m-o trimis la Săvădisla. Și acolo apare grupul de Alcoolici Anonimi.
Varianta mea era să mă duc să văd ce să dă p-acolo. Nu să mă las de băut. Să văd ce-i p-acolo: țigări să dă… oare nu să dă ceva? Și am văzut niște oameni pe care-i cunoștem și erau abstinenți. Da` Varianta mea era să mă duc să văd ce să dă p-acolo. Nu să mă las de băut. Să văd ce-i p-acolo: țigări să dă… oare nu să dă ceva? Și am văzut niște oameni pe care-i cunoștem și erau abstinenți. Da` io credeam că ei mint. Că beau pe de-ascuns, sau știu io. Zîc: „Mă, lăsați-mă, că voi mereți de aicea că sînteți ca pocăiții ăia. Aicea vorbiți așa și dup-aia mereți prin spate și beți.” Și i-am urmărit. M-am dus și io acolo. I-am urmărit. Bani nu mi-o dat nimeni nimic, nu mi-o dat absolut nimic, nici țigări! Nu fumam, că n-avem bani în perioada aia, eram foarte sărac. În fine, m-am descurcat cum am putut ș-am mers o lună-două și o fost bine. O fost foarte bine, ș-am stat în stațiune cinci luni. După cinci luni am zis: „Gata, să poate! Să poate bea controlat. După cinci luni fără să bei, cinci luni, cum adică?! Io mă duc să beu controlat.” Și am început să beau. O bere. După aia am mai luat încă opt la jumate, și după aia am băut două zîle abuziv. Abuziv, rupt de beat. Și după aia iară m-am oprit și de atuncea s-o-ntâmplat că am patru ani și șasă luni, ș-am o abstinență frumoasă! Mi-am rezolvat relație cu familia, cu copiii, cu prietenii, și uitați că îs în viață și încă o duc nu bine, nu extraordinar de bine, da` bine, fiindcă-s treaz tot timpu` și încă judec și văd viața exact în realitatea ei cum e. Când eram beat nu mai știam că-i ploaie ori ba, că nu-mi păsa. Acuma-mi pasă de orice. Și ce să vă mai povestesc? Îi vorba de Alcoolici Anonimi, care mi-o salvat viața! Îi 100% Alcoolicii Anonimi. Deci îi care nu știe, Alcoolici Anonimi îi înființat în America acuma șaptezăci de ani, funcționează de șaptezăci de ani și îi fără medicamente abstineța, fără jurăminte, fără nimica, prin grupuri de suport și mere extraordinar. Io am patru ani, sînt care au zece, sînt care au douăzăci de ani de abstinență și trăiesc fericiți și singura soluție e să nu beie. Au învățat că-i o boală și că nu se tratează. Singuru` tratament îi abstinența, care la început îi greu, da’ încet-încet... Ș-acuma mi-i greu, la patru ani și ceva mi-i greu, dar, cu ajutoru` lui Dumnezo, L-am cunoscut pe Dumnezo în adevăratul cuvânt. Mă rog, mă rog din suflet, nu beat, și lucrurile merg, merg spre bine. Merg spre bine. Se spune să nu ai așteptări dacă începi să te lași de băut, că se rezolve toate problemele, pă butoane așa: „Gata, am rezolvat cu casa, am rezolvat cu familia, am rezolvat cu tot.” Toate la rându` lor. Io până acuma mă simt bine în abstinență și n-aș da o zi, cea mai frumoasă zi din când beam, pe cea mai urâtă din abstinență. N-aș face schimbul ăsta. Aș rămâne la cea mai gre` zi din abstinență.
Mă bucur tare mult că v-am cunoscut și îmi pare bine că astăzi nu am băut și că astăzi îs cu voi. Mulțumesc frumos! Mă bucur tare mult că v-am cunoscut și îmi pare bine că astăzi nu am băut și că astăzi îs cu voi. Mulțumesc frumos!

Cluj Napoca
Noiembrie, 2008


Dacă doriţi să daţi un pic de bani ca să pot să continui eforturile mele în ritmul actual, şi de asemenea, să pot să răspândesc banii diferitelor mele cauze sociale, aş fi foarte recunoscătoare.
De asemenea, donaţii în natură sunt foarte apreciate. În natură însemnînd consiliere profesională, transcriere cu diacritice, redactare, contribuţii la organizare de evenimente, donaţie de spaţiu, de publicitate, de imprimare de materiale publicitare, de călătorie [Adaugă produse excedentare proprii aici].
Mulţumesc familiei mele pentru sprijinul lor constant.


New York
21 iunie 2013