Pages

6/6/13

Rupându-mi un loc în America: Despre animalele de casă şi alte revelaţii majore

Mary Kay, o femeie singuratică, 40, stă la o masă într-o cafenea. Ia notiţe pe un caiet.

Scriu o scrisoare la redactorul şef de la New York Times, senatoarei Hilary Clinton, preşedintelui George W. Bush şi la Oprah Winfrey, dar mă tem că nu sunt capabilă să scriu succint. Sunt covîrşită de lipsa de umanitate a oamenilor către proprii lor semeni. Oare, de ce, de ce ne bălăcim în îngîmfarea puterii noastre insignifiante? Sunt asfixiată de monoxidul de carbon al vieţii de zi cu zi. De ce nu pot să fac schimbări însemnate în viaţa mea? La urma urmei, despre ce e vorba aici? Cum e posibil ca oamenii să trăiască fără pasiune? De ce e pasiunea aşa de înspăimîntătoare? Uite numai la Ivory. Ivory e pisoiul meu alb. Îi place să se ducă afară, aşa ca trebuie să te ridici din fotoliu şi să-i deschizi uşa întruna. Nu contează că eşti ocupată cu ceva, vine şi te sîcîie pînă îi dai drumul afară. Apoi vine înapoi în casă, dar după puţin iar vrea să iasă. E primăvară, pisicile au rendez-vous, pisicile miorlăie în călduri. Acum cîteva zile Ivory a venit acasă cu o muşcătură uriaş pe umăr. A trebuit să-l duc la veterinar. M-a costat o avere. În fiecare dimineaţă trebuie să-l apuc de ceafă, să-i deschid cu forţa boticul încleştat şi să-i vîr medicamentul roz pe gîtlej. Ivory e castrat. Sunt sigură că e castrat pentru că pipicul său nu mai miroase urît. Dar mă întreb dacă un pisoi castrat mai are trăiri sentimentale. Mai poate iubi? Nu mai poate. E castrat. Nu tu sentimente. E pentru binele pisicii. Ar fi tare enervant pentru pisică să aibă sentimente şi să stea închisă în casă. Nemaivorbind de numărul îngrozitor de mare al pisicilor maidaneze. Ar muri de foame, ar fi bolnave, ar fi peste tot! E mult mai bine aşa, le fereşte de nefericire. Dar cum e cu sentimentele lui Ivory? Eunucii, au ei sentimente? Nu e ca şi cum pisoiul a avut o vasectomie. O vasectomie mai îngăduie să fii în calduri pentru cineva. Dar au sentimente eunucii, au ei trăiri sentimentale, sau nu? Taie-i chestia şi gata cu trăirile sentimentale. Gata cu amorezatul. Hei, cineva acolo, nu aţi putea să-mi extirpaţi şi mie sentimentele? Extirpaţi-le pur şi simplu. O povară dureroasă. Geloasă pe pisica asta ori cealaltă, nesigură dacă blana mea e încă atrăgătoare… Doamne, dacă mă muşcă în loc să mă sărute? Cel mai bine, extirpaţi-le. Dar au eunucii sentimente? Nu-i aşa că e fascinant? Mult mai fascinant decît obsesia mea cu cărţile. Vă rog, gata cu pălăvrăgitul despre cărţi. M-am săturat să trăncănim despre cărţi şi teatru. Vreau să scriu despre oameni adevăraţi, pentru Dumnezeu! Ceva folositor! Nu ştiu prea multe despre animale de casă; nu sunt persoana cea mai potrivită să vorbesc despre ele. În New York sunt tot felul de cîini. Iarna sunt îmbrăcaţi cu paltonaşe şi cu botine! Aş vrea sa plec undeva unde e cald şi însorit, unde bate briza şi marea murmură. Un prieten m-a invitat în Florida. Nu trebuie să te îngrijorezi pentru vreme în Florida, e frumoasă întotdeauna. Chiar dacă plouă, stai cuminte şi în minutul următor ploaia se opreşte. Oh, în Florida lumea alungă pisicile pentru că pisicile sperie păsările şi în Florida oamenilor le place să se uite la păsări, în Florida. Le place să se uite la papagali. În Florida, papagalii sunt sălbatici. Da. Au scăpat din colivii şi s-au sălbăticit. Uraganul Andrew a rupt plasele de la zoo şi păsările exotice s-au răspîndit în întreaga Floridă. Lumea merge cu maşina şi se întreabă unul pe altul, „Ce fel de specie e asta?” „Habar n-am. Nu am văzut aşa o pasăre în viaţa mea,” şi apoi te duci pe Internet şi afli: e un vultur african! In Florida! Adeseori şerpi scapă din cuşti şi se ascund în canalele de scurgere, în Florida. Un boa constrictor lung de şapte metri a evadat şi şi-au dat seama unde era după pisicile şi cîinii din cartier care au început să dispară! Noroc că nu a mîncat şi copilaşi! Mai au şi iguane, iguane mari, iguane de doi, trei metri, în parcuri. Şi aligatori şi crocodili. După ce au deschis o uzină nucleară acolo, aligatorii şi crocodilii au aflat despre uzină, au trimis scrisori la întreg familionul îndemnînd rubedeniile să vină, să vină, şi s-au strîns acolo, înfundînd canalele. E raiul pe pămînt pentru că, vezi, sistemul de răcire al uzinei încălzeşte apa. La aligatori nu le pasă de oameni, dar crocodililor, oh, Doamne! Te mănîncă dacă înoţi în canale. Ori dacă numai te plimbi în apropierea apei, te înhaţă, te mănîncă cu pantofi cu tot, cu pantaloni, nu le pasă. Oamenii dispar în Florida. Nu sunt aşa de sigură dacă vreau să merg în Florida. În curînd vor creşte insecte în ferme agricole în Florida. Ai ştiut? E o hrană mult mai ieftină. Au început deja în California. Cresc cosaşi şi gîndaci de bucătărie în California. În Europa şi în Asia au pe meniu carne de cîine, de cal, dar aici e tot bătrîna ţară a fripturilor şi cartofilor piure, dar în curînd vom mînca insecte, castroane de insecte. E mult mai ieftin să creşti un miliard de cosaşi decît un milion de vaci şi, gîndeşte-te puţin, insectele sunt proteină pură. După cum merg lucrurile în zilele de azi, în curînd vom ajunge să fim 15 miliarde de oameni şi ne vom autodistruge, e de neevitat, o să fim ca şi civilizaţia din Insula Paştelui care s-a înăbuşit singură! Pur si simplu s-a autodistrus! S-a epuizat, a golit mările de peşte, a mîncat toate animalele, a distrus vegetaţia ca să construiască statui, şi unde sunt acum? Dispăruţi, s-au mîncat unul pe altul pînă la urmă, asta o să se întîmple şi cu noi, pun pariu, aşteaptă cel mult 200 de ani, şi o să fim iar în peşterile neoliticului. Civilizaţia noastră se va autodistruge! Ori poate guvernul va spune, alege: ori trăiesti pînă la 90, dar nu vei avea beneficii, pentru că nu mai avem fonduri pentru asigurări sociale; ori, trăieşte fericit pînă la 50 de ani, cînd te duci la spital şi nu te mai întorci acasă, şi atunci vei avea toate beneficiile ce-ţi trece prin cap. Cam ce fel? Păi, aş vrea o maşină nouă în fiecare an, se poate? Sigur, îţi dăm o maşină nouă în fiecare an. O să fii foarte fericit. Vom avea grija de absolut tot. Sau, poate, copiii vor fii injectaţi cu un ser care îi va face sterili. Ce-ar fi să-i castrăm? Taie-le jos furtunelele? O să mai aibă trăiri sentimentale dacă sunt sterilizaţi? Nu, nu vor mai avea sentimente de loc. Ori, dacă se îndrăgostesc, o să fie un semn că au devenit imuni la ser. Dacă se îndrăgostesc, atunci cumva vor evada sistemul şi se vor refugia în Everglades, în Florida, şi vor începe o civilizaţie nouă. [Pauză.] Poate că Ivory o să-şi găsească un prieten castrat. Asta o să fie cartea mea următoare, că veni vorba, Prietenul meu castrat. E un titlu bun, nu-i aşa? Dar înainte să mă apuc să scriu cartea, trebuie să termin scrisoarea asta şi s-o pun la poştă. [Pauza. Gîndindu-se adînc.] "Stimată senatoare Clinton... Dragă Hillary Clinton… Dragă d-nule Preşedinte… Dragă d-nule Bush… Dragă Oprah…" Uneori o iau prin bălării…
[Întuneric.]

New York
2004

Anunţ: Dacă doriţi să daţi un pic de bani ca să pot să continui eforturile mele în ritmul actual, şi de asemenea, să pot să răspândesc banii diferitelor mele cauze sociale, aş fi foarte recunoscătoare.

De asemenea, donaţii în natură sunt foarte apreciate. În natură însemnînd consiliere profesională, transcriere cu diacritice, redactare, contribuţii la organizare de evenimente, donaţie de spaţiu, de publicitate, de imprimare de materiale publicitare, de călătorie [Adaugă produse excedentare proprii aici].
Mulţumesc familiei mele pentru sprijinul lor constant.

 New York
 Iunie 6, 2013


No comments:

Post a Comment