Doru Peripateticu sub stele se întoarce acasă

Partea a doua, urmarea la 'Doru Peripateticu sub stele' .
Noapte. Un drum într-o stațiune balneoclimatica de interes local. Florin Doru Bursuc, abțiguit după multă trudă și vodci, și a lui drăguță, Mihaela Lăcătuș merg de-a lungul drumului ținându-se de mână, înspre casă, deci în direcţie opusă. FDB e melancolic, nu mai ţipă, ci umblă şi cugetă.

FDB: Adevărat, deci nu… [Voce liniştită.] Unde mergem, mă? Încotro ne îndreptăm?
M.L.: Şi ce-o zis ministrul Visarion?
FDB: Stai liniştit.
M.L.: Te-o tranchilizat?
FDB: Nu m-o tranchilizat. Nimeni. Mă uitam la stele. Eram revoltat. A contat faptul că m-o ascultat. Şi vorbeam şi bune şi rele şi revoltele mele şi scheme. M-o ascultat un om necunoscut. Aaaabsolut necunoscut! Asta înseamnă un om adevărat.
M.L.: Păi eraţi colegi, nu?
FDB: Nu, eu nu l-am văzut în viaţa mea pînă atunci. [Maşini.] Ne uităm la stele. [Paşi, tăcere.]
M.L.: Oare o să mai vedem încă una?
FDB: Ce?
M.L.: Stea căzătoare.
FDB: Nu, că-i unică. [O apucă pe draguţă de umeri. Bălăngăneală incomodă.]
M.L.: [Rîde.] Nu putem merge aşa.
FDB: Ce?
M.L.: Nu putem merge aşa. Alo, sprijinul bătrîneţilor mele!
FDB: Ce? Spune-mi şi mie care e schema? Ţi-i grea mîna mea?
M.L.: Da!
FDB: De cînd?!
M.L.: Dintotdeauna. [Cîinii latră solo. Doru tace şi fumează.] No, nu mai povesteşti?
FDB: Ce? Acuma?
M.L.: Da.
FDB: Sunt umilit de măreţia universului. [Tăcere, paşi.]
M.L.: Toată lumea se uită la televizor. [Tăcere, paşi.] Şi cam de cîte ori pe săptămînă trebuie să faci de-astea, Doru? Cu litigaţii şi…
FDB: Ce? Ce-s alea litigaţii?
M.L.: Cum a fost azi cu mersul pe teren, cu plîngeri.
FDB: Puteam să nu vin. Da’ am venit pentru tine. Am oameni pe care îi trimit să resolve situaţia. Am venit acuma pentru tine. Da’ vreau s-o sprijin şi pe Mona, şi pe ăştia din Fuştiliacul Mare. Universul e infinit.
M.L.: Aha.
FDB: Serios. Dincolo de stelele astea se vede în adîncime. Nu vezi în adîncime?
M.L.: Nu, dar am citit că mai este o planetă exact ca şi Pămîntul.
FDB: Dă-o mă în pula mea.
M.L.: Păi cum?!
FDB: Eu ştiu! Am învăţat la religia mormonă! [Îmbolmăjit.] Există infiiiinite planete!
M.L.: Cu oameni pe ele?
FDB: Da! [Cîinele latră.]
M.L.: No!
FDB: Şi pe care există cîte un Isus Cristos. Care poate fi şi Bursuc! Există nevasta. [Tăcere, lătrat de cîine.] Eu văd în timp.
M.L.: Nu ştiu ce să fac eu, nu ştiu ce să fac…
FDB: Tu? Ce să faci?
M.L.: Da…
FDB: Ai două posibilităţi… nu ai două posibilităţi! Să fi o persoană împlinită profesional poate, nu ştiu… ca soţie… a mea… da’ uită-te acolo. Uită-te. O să-ţi creşti nepoţii.
M.L.: Unde?
FDB: O să fii bunică. Şi-o să mă-ngropi.
M.L.: No bine. [Cîinii latră înteţit.]
FDB: Deci e aceeaşi cerere pentru ingineri şi în New York, şi în Louisiana, şi în Canada şi oriunde. Dacă vrei. Dacă nu vrei, lucrăm planul B, C, D. În care tu o să fi aceeaşi, iar eu o să mă minţesc în alt fel.
M.L.: Să ce?
FDB: O să mă minţesc în alt fel.
M.L.: Cum să te minţeşti?
FDB: Simplu! O să te iubesc. Varianta B poate o să mă duc în Noua Zeelandă. Şi o să minţesc cum n-am minţit în viaţa mea.
M.L.: Bine.
FDB: O să avem o fetiţă. Şi o s-o creştem mare, şi o să te iubesc. O să ne facem tot ce trebe. Dacă o să fie bine. N-o să fiu un loser niciodată! niciodată! Pentru că o să te cheme ca pe mine şi o să ne îmbrăcăm în veşminte albe…
M.L.: În veşminte albe?!
FDB: Şi-o să ne botezăm. O să mergem la templu şi o să te căsătoreşti cu mine.
M.L.: No bine. În Utah?
FDB: Da!
M.L.: Bine. [Paşi în tăcere.] Da’ ce ne face, ne bagă în apă? [Rîgîie.]
FDB: Pe tine. Pe mine m-o băgat deja. Eu o să te botez.
M.L.: Cum?!
FDB: Eu o să te botez. [Chibrite aprinse. Ţigări.] Pentru că sunt preot ca şi Isus Cristos. Exact cu aceleaşi rînduieli. Eu îs preot. O să mergem în eternitate pe alte planete.
M.L.: Cum? Cu trupul şi cu spiritul?
FDB: Cu trupul.
M.L.: Care?
FDB: Care îl avem.
M.L.: Păi care?!
FDB: Dar idealizat! În sensul că tu o să fii exact aşa cum o să fii, eu o să fiu exact aşa cum o să fiu, şi o să ne întîlnim cu cei din partea divină ca şi participanţi ai Creaţiei. Şi dacă nu-i adevărat, o să murim. Dar e adevărat, şi va fi tot acelaşi lucru.
M.L.: Hai încoace mai aproape, te rog.
FDB: Ce?
M.L.: Hai încoace mai aproape. [Tăcere, paşi.]
FDB: No vezi, eu pe cărări din astea am umblat.
M.L.: Pe cărări?
FDB: Da! În ţară. Deci n-am umblat cum umblau ciumeţii în alte ţări. Am umblat într-o linişte totală, mai trec maşini, mai… [Maşini.] Dar niciodată nu am umblat în zone expuse. De ce? Că nu m-o interesat! Uite vezi? Am venit din Bucureşti, am întîlnit o femeie din Bucureşti care era ingineră! În Bucureşti la ISPH care n-o ieşit din Bucureşti niciodată! Cine-i? Ce-i aia? Cine-i persoana respectivă? Nu ştiu! Nu contează. Nici nu există. Să umbli, să cauţi ce să faci, să te duci, aşa cum ai făcut tu, ai făcut fără mine, sunt un nasol. Un inginer cu pistol. Trăgător de elită. Îs trăgător de elită.
M.L.: Ce-nseamnă aia?
FDB: Adică am cătare… Specialist în distrugeri…
M.L.: În distrugeri?
FDB: Da. Deci dacă eu vreau să distrug asta, pac. Ştiu cum s-o fac. [Inhalează.]
M.L.: Cum? Cu grenada? Cu sticla Molotov?
FDB: Cu produse cumpărate din alimentară.
M.L.: Chiar?!
FDB: Da. [Rîde.]
M.L.: Ca de exemplu?
FDB: Ca de exemplu, ce? Ce te dai în spume?
M.L.: Nu mă dau în spume! Tu te dai în spume!
FDB: Îţi spun. Eu sunt trăgător de elită şi sunt bătăuş de elită.
M.L.: Şi, şi ce?!
FDB: Sunt trăgător de elită.
M.L.: No, bine.
FDB: De ce?
M.L.: Ce ce?
FDB: De ce?
M.L.: Ce ce?
FDB: [O pupă.] Că aşa îs.
M.L.: Şmecherie.
FDB: [Rîde.] Şmecherie?! Ofiţer.
M.L.: Bine. [Îşi drege vocea, tăcere, ea cască.] Hai mai ţipă puţin. Nu mai ţipi? Las’ că-ţi arăt eu mîine. Ce o să te distrezi! Eşti obosit?
FDB: Io?
M.L.: Da.
FDB: N-am dormit nopţi şi zile… [Ea cască, ei merg, el rîgîie, ea rîde.] Ce-i?
M.L.: Rîgîie eternitatea? Haide Isosică, hai.
FDB: Cică Daneliuc! Daneliuc îi un amărît!
M.L.: Da’ de cînd e un amărît?
FDB: De cînd îl ştiu! De la primul lui film.
M.L.: [Cască.] Care o fost ăla?
FDB: Deci chiar am fost curios să văd ce şi cum dar nuuuu…
M.L.: De ce?
FDB: Pentru că-s relaaaţiii umaaaneee cu schemele lui de a reduce la absurd, a nu participa, domne! Trebuie să participi, să iei parte!
M.L.: [Cască.] Păi nu era şi el în film?
FDB: Trebuie să participi ca să-ţi dai seama de scheme şi de texte. Aşa cum ai participat tu. Deci tu eşti mai adevărată decît Daneliuc.
M.L.: Ce bine că ai venit cu mine, nu? O fost bine luna asta, nu?
FDB: Numa’ eu ţi-am zis, io-s un nesimţit. Am mai păţit că te-am pierdut o dată. Eu eram pregătit să vin dar nu eram sigur că mă iubeşti. Că portarul a zis că te-a văzut cu altu’.
M.L.: Portarul?!
FDB: Da!
M.L.: Ce portar?!
FDB: De la liceu!
M.L.: Da’ de unde ştie portarul de mine?!
FDB: Te-o văzut!
M.L.: Şi tu te iei după ce zice un portar?!
FDB: Atunci?
M.L.: Da!
FDB: Păi ştii cum sunt oamenii… Dar nu! Tu te pupai cu altul!
M.L.: Cu cine?!
FDB: Mi-o zis da’ nu mai ştiu. Nici nu mă interesează.
M.L.: Poate mă pupam cu altcineva înainte să fiu cu tine!
FDB: Nu mă interesează.
M.L.: Păi cum?! Dacă bazat pe aia tu nuuu! [Cască.]
FDB: Nu mă interesează.
M.L.: No bine.
FDB: Unde mergem?
M.L.: Aproape că am ajuns, nu?
FDB: Noi?
M.L.: Da.
FDB: N-am ajuns! [Ea cască.] Da’ nu este semnificativ. Oricum nu eram pregatit! Îmi păreai mult mai matură. Acuma din ce mi-ai povestit am înţeles că nu erai de fapt mai matură. Chiar dimpotrivă! Io ştiam mai bine ce trebuie făcut în lumea asta decît ştiai tu, da’ deosebirea dintre noi era asta: tu erai mai curajoasă, io-s mai reţinut, aşa, mai am variante de acţiune. Care nu-s pozitive întotdeauna. Asta e adevărat. Mi-am dat seama în timp. Mi-au trebuit muuuulţi aaaani ca să îmi dau seama că de fapt din cînd în cînd tre să joci la cacialma.
M.L.: Asta e casa?
FDB: Da.
M.L.: Riscuri?
FDB: Da’ că din cînd în cînd trebuie să-ţi asumi riscuri. Da’ eu nu ştiam să-mi asum riscuri. Poate nici acuma nu ştiu. Da’ fac ce zici, chiar dacă nu cred în ce-mi spui.
M.L.: Da’ a ieşit bine pînă acuma, nu?
FDB: Îhî.
M.L.: Nici nu se putea mai bine, aşa?
FDB: Îhî. Mă bag pe ce spui tu, chiar dacă e cacialma.
M.L.: [Cască.] Cum să fie cacialma?!
FDB: Daaa, deci tu ai un stil. După aceea ţi l-ai mai cizelat pe stil american…
M.L.: Ce cacialma?!
FDB: Adică scheme care nu neapărat au logică imediată. Şi-am mai cunoscut şi alţi oameni care au aplicat aceeaşi metodă, deci nu toate lucrurile sunt unu plus unu fac doi. [Ea cască.] Hai că mergem şi ne culcăm. Da’ eu eram pe scheme că doi cu doi tre să dea doi. Şi în ultimele zile aplic scheme care nu dau. Nu dau doi.
M.L.: Da’ ce dau?
FDB: Dau bine. Cinci, zece.
M.L.: [Rîde.] Joci şeptică românească sau şeptică americană? Dragul meu.
FDB: Ce?
M.L.: Dragul meu. Scumpul meu.
FDB: Da’ am varianta Noua Zeelandă.
M.L.: Foarte bine. Şi eu aş vrea să merg acolo, da’ nu aş vrea să stau! În vizită. Nu e okay în Noua Zeelandă cu băştinaşii, ştii? Sunt băştinaşi în Noua Zeelandă? Sigur că sunt.
FDB: Sunt nişte tipi adevăraţi. Oi oi oi oi oi. D-apăi să te duci în Colentina, măi?! Tuuu să te duci în Colentina?! [Ea cască.] Trebuia să fie dărîmată Colentina. Rasă cu buldozerul, în pula mea.
M.L.: No.
FDB: Cu tăt cu toţi locuitorii Colentinei. Ce căuţi tuu în Colentina, mă? Cum poţi să te duci tu în Colentina, măi?! În Colentina. În mizeria aia de mahala împuţită?! Nu te supăra, da’! Apoi îmi pare rău că n-am venit după tine la părinţi. [Tăcere. Paşi. Cască. Ea rîde. El se sprijină iar de ea.]
M.L.: Hai facem aşa. Să ne pocnim puţin spinarea. [Stau spate la spate, cu braţele legate. Ea încearcă să-l ridice.]
FDB: Pe mine să mă ridici?!
M.L.: [Rîde.] Ţi-am pocnit-o?
FDB: Cum să-mi pocneşti spinarea mea?!
M.L.: Nu te simţi mai bine?
FDB: Cine eu?!
M.L.: Da.
FDB: Mă simt bine oricum.
M.L.: No bine no. Vreau să mă joc cu tine. [Rîde] Ce faci? Ce faci? Mai este o planetă cu un ocean, exact ca şi Pămîntul.
FDB: D-apoi poţi să ştii. Îţi arăt şi un citat din Biblie.
M.L.: Numai că ne desparte 600 de mii de milioane de ani lumină. [El se strîmbă.] De ce faci aşa?
FDB: E zerooo! [Ea rîde.] Relativ la eternitate! E o glumă.
M.L.: Şi voi aicea săracii vă chinuiţi cu salariile.
FDB: Salariile?!
M.L.: Şi eu acolo mă chinui cu datoriile.
FDB: Salarii? Aicea?! Tu ai avut impresia că cineva se chinuie?! Deci e aşa o schemă. Nu avea impresia că cineva se chinuie. [Lătrat de căţel. O voce feminină strigă, Dixi, Dixi. Iar lătrat. Paşi.]
M.L.: Strada asta e mai lungă decît pare.
FDB: Ce?
M.L.: Strada.
FDB: Ai văzut steaua? Ai văăăzuut?!!!
M.L.: Da.
FDB: Cum fugea steaua? Ai văzuuut?!!
M.L.: Da’ n-o fost mai mult de cîteva clipe, aşa repede s-o mişcat! Dacă nu ne uitam n-o vedeam! Că nu ţine mult! Ai văzut? Chug! Şi-i gone!
FDB: Ascultă la mine, eu ştiam că vine!
M.L.: Ştiai tu?
FDB: Chestie de feeling.
M.L.: Chestie de feeling?!
FDB: Da. Aşa, ţi-am făcut toate mendrele. Am mers şi la Bucureşti. [Paşi în tăcere.]
M.L.: Nu e asta?
FDB: Da. După tine.
[Intră într-o vilă, împleticindu-se.]
Sfîrşit

Anunţ: Dacă doriţi să daţi un pic de bani ca să pot să continui eforturile mele în ritmul actual, şi de asemenea, să pot să răspândesc banii diferitelor mele cauze sociale, aş fi foarte recunoscătoare.
De asemenea, donaţii în natură sunt foarte apreciate. În natură însemnînd consiliere profesională, transcriere cu diacritice, redactare, contribuţii la organizare de evenimente, donaţie de spaţiu, de publicitate, de imprimare de materiale publicitare, de călătorie [Adaugă produse excedentare proprii aici].
Mulţumesc familiei mele pentru sprijinul lor constant.
 

New York

3 August,