e îndrăgostit orașul

și în metrou numai de amore se vorbea. 

la intrare lîngă automatul de bilete 
o sacoșa cu haine răsturnată pe betonul murdar.
un tînăr își alege gioarsele din grămadă
în timp ce gagica țipă la el,
‘ce? nu știu eu că alergai după fufe?!
și mai ai obraz să asmuți poliția pe mine?!’™
el: ˜'da’€™ lasă-mă în amarul meu! ce fufe?!
lasă-mă, ce tot te ții coadă după mine?’™
da’ fata nu se lasă, țipă.
el, alege amărît tricouri.
lumea se distra, ‘așa fato, zi-i că le zici bine!’™

în metrou. pe bancheta de vizavi două mute conversează foarte amuzate,
vivace, repede repede fac semne cu mîinile, 
o gaură și un deget intrînd și ieșind agitat,
acțiune rapidă ca iepurașii.
atîta m-a distrat.

doi băieți, unul se așează lîngă mine,
altu stă în picioare.
‘mă, nu vii în china?’™
‘nu pot mă, că de-abia am început slujba asta
și mai am pînă fac 6 luni să pot să iau ajutor de șomaj.
da cînd mergeți?’™
‘pe opt august. o să vie grozav mă, hai și tu!’€™
‘nu pot, mă.’
o tot ochește pe o fată cu codițe,
îmbrăcată în gri, cu rochie lungă mulată.
zice: ‘uite ce mișto e fata asta.a€™
o întreabă dacă nu vrea să stea jos.
fata zîmbește, zice că nu, și îi întoarce spatele, 
foarte mulată rochia pe ea.
‘aoleu!’€™ zice băiatul.
‘e perfectă! perfectă!’€™
‘ce perfectă, mă?’€™ îi zice celălalt cu îngăduință. 
‘îți place de oricare care are un corp mișto.’
‘da’€™ uită-te mă la ea, e perfectă!
de asta m-aș îndrăgosti total! da’€™ total!’™
‘îhî,’€™ rîde celălalt împreună cu mine. 
cobor.

măi să fie, e îndrăgostit orașul.

My Body's Resumé

As I declutter my apartment, my computer, my life I've remembered this other poem I've written in Fall 2008:

I floated in amniotic liquid in my mom's womb, duh.
Major getting thru, push out.
Lots of skirmishing, leg and arm thrashing,
often hollering, thus fortifying my lungs.
Walking. Running. Jumping. Kicking. Tree climbing. Hide&seeking.
Primary school P.E. calisthenics. Military instruction.
Learning swimming or bike riding forbidden as deadly dangers,
life-threatening activities, dictated mother.
Two years of amateurish modern dance classes.
Disco. Walking for hours into the woods and hills of my hometown,
then hiking rocky cliffs national monuments.
Dancing, daily one-hour fitness working on my poster-girl image.
Sex life starts. Sex life starts. Sex life starts.
Long distance running attempt ended with scary gall bladder/liver pains.
Awful sexual transgressions perpetrated upon her while running away to the big city. Gang rape.
Stops dancing, stops walking about; movement confined within the sacred space of theater hall. Exercises abs and face muscles for perfect voice, diction and projection.
The body is just a launching pad for her voice.
Bored with same daily drilling exercises.
Lots of carrying possessions, moving, suitcases.
Sex, marriage, pregnancy. Sex, pregnancy. Sex, pregnancy.
Strenuous 8-10 kilometer walks around the lake dragged
by well-meaning cuckoo husband.

Birth giving, shattering pain.
Holding the baby, pushing the stroller.
Sex again. Cuckoo husband attacks!
Again possessions, suitcases, running for dear life.
Crossing the border to a better country, a larger city. Divorce.
Learns swimming. Finds it demanding, so unlike romantic movies.
Prefers lazing in hot thermal water, but French boyfriend and son need lively company every second evening in the swimming pool.
Carrying journalistic bags filled with papers and tape recorders.
Experimental Sex Academy Frenchman. Goes on for three good years.
Boxes, suitcases. Gone to America. Louisiana.
Again pushing, shoving furniture.
Real photo camera. Nights of excited standing oblivious in the darkroom.
Learns to ride a bike. Joyful feeling of freedom ends in fear when thugs honking, bike falls, knee injury.
Learns driving, speeding. Road rage thugs on the highway. Stops driving.
Boxes, furniture. East Coast. New Jersey Desert.
Sex, theater, sex, theater, darkroom pictures.
Pushing, carrying, pushing, carrying. New York City!
Meets salsa maestro who insists on dancing. Hilarious failing attempt.
Sex profuse.
Pushing, carrying possessions. Fighting him back in ambushes/matches of jealousy, street performance! Boxing. Jostling. Police presence, referee.
Sex forbidden as deadly danger, life threatening activity, dictated by AIDS scourge.
Pushing, carrying possessions. Pushing, carrying possessions. Furniture.
Metabolism change? Delayed maturity?!
Body eats, eats, loading 20 extra pounds.
Attempts to exercise irregular. Lazing on Brighton Beach sand.
Walking along the waves barefoot.
Knee injury painful.
Tendency to clutter space
to avoid her body's needs for movement, expression.
Hanging out with selfish dancers for body awakening purposes.
Sex still forbidden as deadly danger, life-threatening activity, thus lots of artsy sublimation.
Fancying a man again. Terrified of herself on video screen.
Fasting. Shedding 10 pounds in two months.
Disillusion. Putting back 15 pounds.
Disturbing couch potato tendencies.
Gardening. Walking in Central Park.
Shoving, pus
Back from Motherland: donating, donating boxes of possessions to charities.
Meets less selfish dancer who makes her do monkey dances with him.

Gets Rec. Center membership. Buys her first pair of sneakers.
Goes to physician for knee injury clarification.
Danger of amputation? Nah, paranoia.
Swimming. Gym. Muscle machines. Dancing. Endorphins.
Deep deep sleep. Swinging in the hammock of summer.
Why not decades ago swim, dance, deep deep sleep? Well, now.
Awake. Alive.

 
 
Well, here you have it: If you’d like to throw a bit of money my way to keep my endeavors going, and also enable me to spread the money to my various causes, witnessing democracy, freedom of speech and faith, and engineering social change thru art being some of them, I’d be grateful.

New York
October 1st, 2013

Doru Peripateticu sub stele se întoarce acasă

Partea a doua, urmarea la 'Doru Peripateticu sub stele' .
Noapte. Un drum într-o stațiune balneoclimatica de interes local. Florin Doru Bursuc, abțiguit după multă trudă și vodci, și a lui drăguță, Mihaela Lăcătuș merg de-a lungul drumului ținându-se de mână, înspre casă, deci în direcţie opusă. FDB e melancolic, nu mai ţipă, ci umblă şi cugetă.

FDB: Adevărat, deci nu… [Voce liniştită.] Unde mergem, mă? Încotro ne îndreptăm?
M.L.: Şi ce-o zis ministrul Visarion?
FDB: Stai liniştit.
M.L.: Te-o tranchilizat?
FDB: Nu m-o tranchilizat. Nimeni. Mă uitam la stele. Eram revoltat. A contat faptul că m-o ascultat. Şi vorbeam şi bune şi rele şi revoltele mele şi scheme. M-o ascultat un om necunoscut. Aaaabsolut necunoscut! Asta înseamnă un om adevărat.
M.L.: Păi eraţi colegi, nu?
FDB: Nu, eu nu l-am văzut în viaţa mea pînă atunci. [Maşini.] Ne uităm la stele. [Paşi, tăcere.]
M.L.: Oare o să mai vedem încă una?
FDB: Ce?
M.L.: Stea căzătoare.
FDB: Nu, că-i unică. [O apucă pe draguţă de umeri. Bălăngăneală incomodă.]
M.L.: [Rîde.] Nu putem merge aşa.
FDB: Ce?
M.L.: Nu putem merge aşa. Alo, sprijinul bătrîneţilor mele!
FDB: Ce? Spune-mi şi mie care e schema? Ţi-i grea mîna mea?
M.L.: Da!
FDB: De cînd?!
M.L.: Dintotdeauna. [Cîinii latră solo. Doru tace şi fumează.] No, nu mai povesteşti?
FDB: Ce? Acuma?
M.L.: Da.
FDB: Sunt umilit de măreţia universului. [Tăcere, paşi.]
M.L.: Toată lumea se uită la televizor. [Tăcere, paşi.] Şi cam de cîte ori pe săptămînă trebuie să faci de-astea, Doru? Cu litigaţii şi…
FDB: Ce? Ce-s alea litigaţii?
M.L.: Cum a fost azi cu mersul pe teren, cu plîngeri.
FDB: Puteam să nu vin. Da’ am venit pentru tine. Am oameni pe care îi trimit să resolve situaţia. Am venit acuma pentru tine. Da’ vreau s-o sprijin şi pe Mona, şi pe ăştia din Fuştiliacul Mare. Universul e infinit.
M.L.: Aha.
FDB: Serios. Dincolo de stelele astea se vede în adîncime. Nu vezi în adîncime?
M.L.: Nu, dar am citit că mai este o planetă exact ca şi Pămîntul.
FDB: Dă-o mă în pula mea.
M.L.: Păi cum?!
FDB: Eu ştiu! Am învăţat la religia mormonă! [Îmbolmăjit.] Există infiiiinite planete!
M.L.: Cu oameni pe ele?
FDB: Da! [Cîinele latră.]
M.L.: No!
FDB: Şi pe care există cîte un Isus Cristos. Care poate fi şi Bursuc! Există nevasta. [Tăcere, lătrat de cîine.] Eu văd în timp.
M.L.: Nu ştiu ce să fac eu, nu ştiu ce să fac…
FDB: Tu? Ce să faci?
M.L.: Da…
FDB: Ai două posibilităţi… nu ai două posibilităţi! Să fi o persoană împlinită profesional poate, nu ştiu… ca soţie… a mea… da’ uită-te acolo. Uită-te. O să-ţi creşti nepoţii.
M.L.: Unde?
FDB: O să fii bunică. Şi-o să mă-ngropi.
M.L.: No bine. [Cîinii latră înteţit.]
FDB: Deci e aceeaşi cerere pentru ingineri şi în New York, şi în Louisiana, şi în Canada şi oriunde. Dacă vrei. Dacă nu vrei, lucrăm planul B, C, D. În care tu o să fi aceeaşi, iar eu o să mă minţesc în alt fel.
M.L.: Să ce?
FDB: O să mă minţesc în alt fel.
M.L.: Cum să te minţeşti?
FDB: Simplu! O să te iubesc. Varianta B poate o să mă duc în Noua Zeelandă. Şi o să minţesc cum n-am minţit în viaţa mea.
M.L.: Bine.
FDB: O să avem o fetiţă. Şi o s-o creştem mare, şi o să te iubesc. O să ne facem tot ce trebe. Dacă o să fie bine. N-o să fiu un loser niciodată! niciodată! Pentru că o să te cheme ca pe mine şi o să ne îmbrăcăm în veşminte albe…
M.L.: În veşminte albe?!
FDB: Şi-o să ne botezăm. O să mergem la templu şi o să te căsătoreşti cu mine.
M.L.: No bine. În Utah?
FDB: Da!
M.L.: Bine. [Paşi în tăcere.] Da’ ce ne face, ne bagă în apă? [Rîgîie.]
FDB: Pe tine. Pe mine m-o băgat deja. Eu o să te botez.
M.L.: Cum?!
FDB: Eu o să te botez. [Chibrite aprinse. Ţigări.] Pentru că sunt preot ca şi Isus Cristos. Exact cu aceleaşi rînduieli. Eu îs preot. O să mergem în eternitate pe alte planete.
M.L.: Cum? Cu trupul şi cu spiritul?
FDB: Cu trupul.
M.L.: Care?
FDB: Care îl avem.
M.L.: Păi care?!
FDB: Dar idealizat! În sensul că tu o să fii exact aşa cum o să fii, eu o să fiu exact aşa cum o să fiu, şi o să ne întîlnim cu cei din partea divină ca şi participanţi ai Creaţiei. Şi dacă nu-i adevărat, o să murim. Dar e adevărat, şi va fi tot acelaşi lucru.
M.L.: Hai încoace mai aproape, te rog.
FDB: Ce?
M.L.: Hai încoace mai aproape. [Tăcere, paşi.]
FDB: No vezi, eu pe cărări din astea am umblat.
M.L.: Pe cărări?
FDB: Da! În ţară. Deci n-am umblat cum umblau ciumeţii în alte ţări. Am umblat într-o linişte totală, mai trec maşini, mai… [Maşini.] Dar niciodată nu am umblat în zone expuse. De ce? Că nu m-o interesat! Uite vezi? Am venit din Bucureşti, am întîlnit o femeie din Bucureşti care era ingineră! În Bucureşti la ISPH care n-o ieşit din Bucureşti niciodată! Cine-i? Ce-i aia? Cine-i persoana respectivă? Nu ştiu! Nu contează. Nici nu există. Să umbli, să cauţi ce să faci, să te duci, aşa cum ai făcut tu, ai făcut fără mine, sunt un nasol. Un inginer cu pistol. Trăgător de elită. Îs trăgător de elită.
M.L.: Ce-nseamnă aia?
FDB: Adică am cătare… Specialist în distrugeri…
M.L.: În distrugeri?
FDB: Da. Deci dacă eu vreau să distrug asta, pac. Ştiu cum s-o fac. [Inhalează.]
M.L.: Cum? Cu grenada? Cu sticla Molotov?
FDB: Cu produse cumpărate din alimentară.
M.L.: Chiar?!
FDB: Da. [Rîde.]
M.L.: Ca de exemplu?
FDB: Ca de exemplu, ce? Ce te dai în spume?
M.L.: Nu mă dau în spume! Tu te dai în spume!
FDB: Îţi spun. Eu sunt trăgător de elită şi sunt bătăuş de elită.
M.L.: Şi, şi ce?!
FDB: Sunt trăgător de elită.
M.L.: No, bine.
FDB: De ce?
M.L.: Ce ce?
FDB: De ce?
M.L.: Ce ce?
FDB: [O pupă.] Că aşa îs.
M.L.: Şmecherie.
FDB: [Rîde.] Şmecherie?! Ofiţer.
M.L.: Bine. [Îşi drege vocea, tăcere, ea cască.] Hai mai ţipă puţin. Nu mai ţipi? Las’ că-ţi arăt eu mîine. Ce o să te distrezi! Eşti obosit?
FDB: Io?
M.L.: Da.
FDB: N-am dormit nopţi şi zile… [Ea cască, ei merg, el rîgîie, ea rîde.] Ce-i?
M.L.: Rîgîie eternitatea? Haide Isosică, hai.
FDB: Cică Daneliuc! Daneliuc îi un amărît!
M.L.: Da’ de cînd e un amărît?
FDB: De cînd îl ştiu! De la primul lui film.
M.L.: [Cască.] Care o fost ăla?
FDB: Deci chiar am fost curios să văd ce şi cum dar nuuuu…
M.L.: De ce?
FDB: Pentru că-s relaaaţiii umaaaneee cu schemele lui de a reduce la absurd, a nu participa, domne! Trebuie să participi, să iei parte!
M.L.: [Cască.] Păi nu era şi el în film?
FDB: Trebuie să participi ca să-ţi dai seama de scheme şi de texte. Aşa cum ai participat tu. Deci tu eşti mai adevărată decît Daneliuc.
M.L.: Ce bine că ai venit cu mine, nu? O fost bine luna asta, nu?
FDB: Numa’ eu ţi-am zis, io-s un nesimţit. Am mai păţit că te-am pierdut o dată. Eu eram pregătit să vin dar nu eram sigur că mă iubeşti. Că portarul a zis că te-a văzut cu altu’.
M.L.: Portarul?!
FDB: Da!
M.L.: Ce portar?!
FDB: De la liceu!
M.L.: Da’ de unde ştie portarul de mine?!
FDB: Te-o văzut!
M.L.: Şi tu te iei după ce zice un portar?!
FDB: Atunci?
M.L.: Da!
FDB: Păi ştii cum sunt oamenii… Dar nu! Tu te pupai cu altul!
M.L.: Cu cine?!
FDB: Mi-o zis da’ nu mai ştiu. Nici nu mă interesează.
M.L.: Poate mă pupam cu altcineva înainte să fiu cu tine!
FDB: Nu mă interesează.
M.L.: Păi cum?! Dacă bazat pe aia tu nuuu! [Cască.]
FDB: Nu mă interesează.
M.L.: No bine.
FDB: Unde mergem?
M.L.: Aproape că am ajuns, nu?
FDB: Noi?
M.L.: Da.
FDB: N-am ajuns! [Ea cască.] Da’ nu este semnificativ. Oricum nu eram pregatit! Îmi păreai mult mai matură. Acuma din ce mi-ai povestit am înţeles că nu erai de fapt mai matură. Chiar dimpotrivă! Io ştiam mai bine ce trebuie făcut în lumea asta decît ştiai tu, da’ deosebirea dintre noi era asta: tu erai mai curajoasă, io-s mai reţinut, aşa, mai am variante de acţiune. Care nu-s pozitive întotdeauna. Asta e adevărat. Mi-am dat seama în timp. Mi-au trebuit muuuulţi aaaani ca să îmi dau seama că de fapt din cînd în cînd tre să joci la cacialma.
M.L.: Asta e casa?
FDB: Da.
M.L.: Riscuri?
FDB: Da’ că din cînd în cînd trebuie să-ţi asumi riscuri. Da’ eu nu ştiam să-mi asum riscuri. Poate nici acuma nu ştiu. Da’ fac ce zici, chiar dacă nu cred în ce-mi spui.
M.L.: Da’ a ieşit bine pînă acuma, nu?
FDB: Îhî.
M.L.: Nici nu se putea mai bine, aşa?
FDB: Îhî. Mă bag pe ce spui tu, chiar dacă e cacialma.
M.L.: [Cască.] Cum să fie cacialma?!
FDB: Daaa, deci tu ai un stil. După aceea ţi l-ai mai cizelat pe stil american…
M.L.: Ce cacialma?!
FDB: Adică scheme care nu neapărat au logică imediată. Şi-am mai cunoscut şi alţi oameni care au aplicat aceeaşi metodă, deci nu toate lucrurile sunt unu plus unu fac doi. [Ea cască.] Hai că mergem şi ne culcăm. Da’ eu eram pe scheme că doi cu doi tre să dea doi. Şi în ultimele zile aplic scheme care nu dau. Nu dau doi.
M.L.: Da’ ce dau?
FDB: Dau bine. Cinci, zece.
M.L.: [Rîde.] Joci şeptică românească sau şeptică americană? Dragul meu.
FDB: Ce?
M.L.: Dragul meu. Scumpul meu.
FDB: Da’ am varianta Noua Zeelandă.
M.L.: Foarte bine. Şi eu aş vrea să merg acolo, da’ nu aş vrea să stau! În vizită. Nu e okay în Noua Zeelandă cu băştinaşii, ştii? Sunt băştinaşi în Noua Zeelandă? Sigur că sunt.
FDB: Sunt nişte tipi adevăraţi. Oi oi oi oi oi. D-apăi să te duci în Colentina, măi?! Tuuu să te duci în Colentina?! [Ea cască.] Trebuia să fie dărîmată Colentina. Rasă cu buldozerul, în pula mea.
M.L.: No.
FDB: Cu tăt cu toţi locuitorii Colentinei. Ce căuţi tuu în Colentina, mă? Cum poţi să te duci tu în Colentina, măi?! În Colentina. În mizeria aia de mahala împuţită?! Nu te supăra, da’! Apoi îmi pare rău că n-am venit după tine la părinţi. [Tăcere. Paşi. Cască. Ea rîde. El se sprijină iar de ea.]
M.L.: Hai facem aşa. Să ne pocnim puţin spinarea. [Stau spate la spate, cu braţele legate. Ea încearcă să-l ridice.]
FDB: Pe mine să mă ridici?!
M.L.: [Rîde.] Ţi-am pocnit-o?
FDB: Cum să-mi pocneşti spinarea mea?!
M.L.: Nu te simţi mai bine?
FDB: Cine eu?!
M.L.: Da.
FDB: Mă simt bine oricum.
M.L.: No bine no. Vreau să mă joc cu tine. [Rîde] Ce faci? Ce faci? Mai este o planetă cu un ocean, exact ca şi Pămîntul.
FDB: D-apoi poţi să ştii. Îţi arăt şi un citat din Biblie.
M.L.: Numai că ne desparte 600 de mii de milioane de ani lumină. [El se strîmbă.] De ce faci aşa?
FDB: E zerooo! [Ea rîde.] Relativ la eternitate! E o glumă.
M.L.: Şi voi aicea săracii vă chinuiţi cu salariile.
FDB: Salariile?!
M.L.: Şi eu acolo mă chinui cu datoriile.
FDB: Salarii? Aicea?! Tu ai avut impresia că cineva se chinuie?! Deci e aşa o schemă. Nu avea impresia că cineva se chinuie. [Lătrat de căţel. O voce feminină strigă, Dixi, Dixi. Iar lătrat. Paşi.]
M.L.: Strada asta e mai lungă decît pare.
FDB: Ce?
M.L.: Strada.
FDB: Ai văzut steaua? Ai văăăzuut?!!!
M.L.: Da.
FDB: Cum fugea steaua? Ai văzuuut?!!
M.L.: Da’ n-o fost mai mult de cîteva clipe, aşa repede s-o mişcat! Dacă nu ne uitam n-o vedeam! Că nu ţine mult! Ai văzut? Chug! Şi-i gone!
FDB: Ascultă la mine, eu ştiam că vine!
M.L.: Ştiai tu?
FDB: Chestie de feeling.
M.L.: Chestie de feeling?!
FDB: Da. Aşa, ţi-am făcut toate mendrele. Am mers şi la Bucureşti. [Paşi în tăcere.]
M.L.: Nu e asta?
FDB: Da. După tine.
[Intră într-o vilă, împleticindu-se.]
Sfîrşit

Anunţ: Dacă doriţi să daţi un pic de bani ca să pot să continui eforturile mele în ritmul actual, şi de asemenea, să pot să răspândesc banii diferitelor mele cauze sociale, aş fi foarte recunoscătoare.
De asemenea, donaţii în natură sunt foarte apreciate. În natură însemnînd consiliere profesională, transcriere cu diacritice, redactare, contribuţii la organizare de evenimente, donaţie de spaţiu, de publicitate, de imprimare de materiale publicitare, de călătorie [Adaugă produse excedentare proprii aici].
Mulţumesc familiei mele pentru sprijinul lor constant.
 

New York

3 August, 

Doru Peripateticu sub stele

Noapte. Un drum într-o stațiune balneoclimatica de interes local. Florin Doru Bursuc, abțiguit după multă trudă și vodci, și a lui drăguță, Mihaela Lăcătuș merg de-a lungul drumului ținându-se de mână.

Florin Doru Bursuc: Îmi faci mie pe chestii morale pe viitor la diverse scheme și te fuți? Du-te-n puuuula mea! Deci eu n-am înțeles, până într-un moment în care atăta am futut-o la cap până mi-o zis, ‘Da, domnule! Ăla mi s-o părut omul ideal.’ Ți-l arăt și-n poză! Vrei un din ăsta demiurg și figuri și scheme? Tipul de intelectual care pescuiește?! Și spune Achille August, profesorul cel mai barosan în scheme de beton armat și precomprimat și nu știu ce, din ălea de se fac grinzile de la poduri, spune că ăia care pescuiesc se uita la o plută, în pula mea, în loc să împuște peștii! [Câini lătrând] Se uita la o plută și așteaptă să tragă ăștia și i se pare că i se scutură pula când prinde un pește, înțelegi? Să zică că ăla-i bărbat ideal?! Că are satisfacții când prinde pește?! Peștele îl pescuiești cu dinamita! În pula mea!
Mihaiela Lăcătuș: [Șoptind] Mai încet că scoli câinii.
FDB: Cine?
M.L.: Tu.
FDB: Da îi pescuiești cu dinamita, domnule!
M.L.: Da, da, hai să mergem.
FDB: Da’ nu? Da’ dacă vrei să prinzi pește, să mănânci pește, și dacă vrei să ții ceva în palmă, apoi ține-ți pula, nu prinzi pește!
M.L.: Okay.
FDB: Da’ așa îi. Păi ce, profesorul Oștoacă Stelian, decanul de la Școala Națională de Poduri și Șosele, cu vestita lucrare de doctorat ‘Verificarea granulozității și gradului de compactare a stratelor de balast, macadam și piatră spartă!’, urmașul lui Anghel Saligny, care e cel mai barosan pe Estul Europei pe parte de poduri! Cum nu știi?! Păi el a realizat Podul de la Cernavodă, cel mai lung pod metalic din Europa continentală in 1895, silozurile din portul Constanța, bazine pentru exportul petrolului, și alte lucrări portuare! Păăăi noi suntem barosani aicea, mă, ce pula mea! Păi fato, la noi s-au construit primele poduri de beton armat în anul 1903, pe drumul Pitești-Curtea de Argeș. D-apoi podurile de soșea peste Canalul Dunăre-Marea Neagră, de la Medgidia, Agigea, Basarabia și Cernavodă, proiectate de Institutul de Proiectări Auto, Navale și Aeriene! Noi avem tradiție mare, domle! De când cu romani! Păi din cele opt poduri vestite romane, cinci sunt legate de luptele romanilor cu dacii, in timpul lui Traian și Domitian. Le trebuiau poduri ca mari cantități de aur și argint se trimiteau la Roma, nu-mi spune mie!
M.L.: Okay, da’ ce zicea urmașul lui Saligny?
FDB: Profesorul meu? Doctorul Oștoacă? Pula mea, spune, că zice ăla care se uita la plută e un schizofrenic, păi nu-mi spune mă prostii. Când i se scoală pula îi are un centimetru. Domle, dacă ai un centimetru de pulă, iei medicamente, s-o faci de un metru, sau bagi tehnologii, să ți-o faci de-un metru, nu-mi spui mie că ești, că fuți gagica cu un centimetru de pulă. Și gata. Și mă duc, spune, deci prim ministrul României, al României, trebuia să fie reprezentantul nevestei mele în procesul de divorț?! Prim ministrul României. Stai mă pulă, păi înseamnă că-s o sculă pe basculă dacă ăla trebuie să mă reprezinte pe mine. Ca și cum ar fi fost Brătianu sau Maniu să reprezinte Regina Maria! Înseamnă că-s un tip respectabil. Nu?
M.L.: Da.
FDB: Și ea tot m-o bârfit. Da. Și m-a întrebat simplu si clar: ‘Ai iubit-o mai mult pe ea întotdeauna?’ ‘Da domnule. Am iubit-o.’ Ce aceea imagine. Două fotografii. O fotografie, o imaginație. Tot tu ești aia. Ești exact ce mi-am dorit! No, amu fac ce vrei tu. Mi-o fost milă de Florica. Ce să-ți spun? Mi-o fost milă. Mi-o fost milă de ea! De ce? Pentru că mi-o fost milă. Pur și simplu mi-o fost milă de o persoană oarecare, da’ absolut oarecare. Și acum mă șantajează. Pă cine? Pă mine mă șantajează? Du-te-n pizda mă-ti. Înseamnă că nu știi despre cine vorbești. Cu tătă Cojocna de Vale nu știi despre cine vorbești. Cu mine te joci cu scheme de astea? Am ajutat-o și-am îndrumat-o. De ce nu vreau să am grijă de copii? Pentru că am avut sentimentul c-o procedat la fel ca și nevastă-mea. Păi, bă, dacă vrei să i se scoale lui ăla, fute-l mă! Nu? I-o știu că ăla-i topit după tine. Fute-l mă! [Mașini vruuum] nu mă pune pe mine să te fut io! Io n-am nici o schemă. Poate, te fut, după zece ani de zile te-am futut o dată. Și?! Acuma te legi de mine și mă șantajezi pe mine? Mă șantajezi cu scheme de astea?! Asta înseamnă că nu înțelegi care e mersul vieții.
Îmi pare rău.
Deci care-i mersul? Îmi trimiți mesaje de genul ăsta? Mă fuți la melodie?! Când îți spun nu mă mai fute la melodie? Și mesaje și nu știu ce scheme ca să justifice schema că gagiu nu mere la sapă cu tactu pe tarla? Deci ea e o bogătașă! În Cojocna din Vale, nu-i semnificativ, da’ are tot ce-i trebuie, mașini, case, scheme, îi fiica directorului de la I.P.C.F. Cojocna din Vale. Ce-mi oferi domnule mie? Să-i cresc copiii lui bărbatu-to? Iacă pula, nu mie. Eu nu cresc copii nimănui, înțelegi. Pă feciorut-o? L-am plăcut. De ce? Că are buzele tale, numero uno, și am văzut că are o schemă, o inteligență, un text, la fel cum și copii mei. [Câinii latră] Deci să fie foarte clar, copii sunt ai MEI! Nu-s a lui Mia. Ei nu știu poate, da-s ai mei. Și pe tine o să te iubească. Nu te cunosc, au percepții morale, corect, da’ o să te iubească. O să te iubească, tu! Înțelegi? [Câinii hăulesc] Pe bune o să te iubească. Și gata! La fel ca și fecioru-tău. E okay fecior. Absoluut okay! O să avem o familie okay. Trebuie să facem o fată pe care o s-o numim Mihaela. Mihaela Lăcătuș o s-o cheme. Nu Bursuc. Tu o să te chemi Mihaela Bursuc. Salut, calu’ o plecat. Bursuc și Lăcătuș. Eventual. Gata. [Umblă în tăcere] Mă fuți la melodie. Zice, esti milionar. Ce îs io vinovat? Că ești în picioare. Păi eu sunt în picioare! Eu am fost în picioare de când pula lui tata o futut-o pe mama și gata! Eram în picioare atunci. Îs, și-o să fiuuu! Nu-mi caut gagici, scheme și figuri! [Un trecător]
M.L.: Bună seara.
FDB: Săru-mâna. N-am, nu mă interesează gagici, scheme, domnule, de gagici. Eu vreau liniște. Vreau pace! Ceea ce zice și Isus! Mă! Și creștinismul. Eu știu ce-i creștinismul. Ce-nseamnă Isus Cristos. Eu știu. Știu. Și vreau să mă duc cu tine și să mă căsătoresc pentru eternitate, chiar dacă tu deocamdată nu înțelegi și poate nu știi. Eu știu. Chiar dacă i-ai văzut pe ăștia? Îs adevărați. Îs adevărați, Mihaela.
M.L.: Da, da.
FDB: Îs oameni adevărați. L-ai văzut pe Victor? Îi om adevărat. L-ai văzut peMona? Îi om adevărat. Pe ăștia pe care… Eu n-am stat de povești niciodată până acuma cu oameni ăștia, da-s convins că indiferent dacă o să vin cu tine sau ca și angajat al Drumurilor si Podurilor Române, ăștia, oameni ăștia o să zică că sunt un tip ca lumea, și îs! Îs adevărat! Nu vrei tu?! Pula mea! [Camione] Îs convins că o să găsesc pe altcineva care o să vrea să mă îngroape. Nu mă interesează. Mă interesează de tine, da’ dacă vrei, e okay, domnule astă îs. Și-ți recomand să mă iei de bărbat. Și o să te fac fericită, fii sigură. [Mașini] Clar fericită. Clar. Fără nici o schemă. [Mașini] Am 48 de ani. Știu exact ce reprezintă fiecare în lume. Nu-mi spune mie că cochetez cu Marie-Rose sau cu amărâta aia de cehoaică, sau ce pula mea. Iooo? Mă greșești. [Râde] Deci de-a dreptul, o să stau să mă gândesc, o să mă gândesc dacă am timp, între scheme ca să mă distrez de ce texte spui.
M.L.: Deci Florica te-o bombardat cu mesaje azi?
FDB: Nu. Mi-o transmis un singur mesaj. Ce?! Florica îmi transmite mie mesaje să-mi spună mie când să predau documentații?! Pe care eu le controlez din punct de vedere al autorității?! Și nu-i transmit nimica. Nimic. Deci nu știu cum să-ți spun. Deci eu am ajutat-o pe această femeie, cu handicaparea ei, că mi-i milă de ea. Că eu nu sunt un alcoolic. De ce nu sunt alcoolic? Că nu mă interesează să fiu alcoolic. Și nu mă duc să mă fut, să mă frec cu feciori când mă duc cu feciorii la baie în armată, scheme, nu mă duc! Înțelegi? N-aaam scheme de comunitate masculină! Deci îmi place să am pretini, înțelegi? Da’ io cum să spun, îs superior! De ce? Știi de ce-s superior? Tuturor bărbaților?
M.L.: De ce ești superior tuturor bărbaților?
FDB: Că te-am cunoscut pe tine acum 30 de ani.
M.L.: Adica cum? [Pași]
FDB: Acum 30 de ani te vroiam.
M.L.: Și?
FDB: M-am pregătit teoretic pentru lumea asta. Pe mine să mă fuți cu scheme? Nu pune schemele alea, reportofoane... Pentru mine New Yorkul reprezintă o minoritate.
M.L.: Cum o minoritate?
FDB: Pentru mine globul pământesc reprezintă un mărunțiș. Mărunțiș.
M.L.: De ce?
FDB: De ce? Pentru că am aflat ce înseamnă universalitate. Da’ nu de… pentru că te iubesc. Și te-am iubit totdeauna. Când ți-am văzut fotografia exact ceea ce trebuia să fi!
M.L.: Nu te du, că mi-e frică când te duci departe.
FDB: Cine?
M.L.: De mașini. Că-s beți ăia în mașini.
FDB: Du-te și vezi de treabă. Ăia s-or dus în pula mea se pregătesc de Sfântu Gheorghe. Deci acum vreo șase ani eram aci cu ministru! Aci pă strada asta pulii mele.
M.L.: Oops! [Împiedicări]
FDB: Deci nu m!. Deci n-am percepte de… deci nu mă interesează banii, nu mă interesează nimic pe lumea asta.
M.L.: Nu vrei să nu mai fumezi să mai respir și eu puțin aer curat, te rog frumos.
FDB: Nu, nu vreau nimic. Vreau să stai acolo și să mă asculți ce spun. Atâta vreau. Deci te iubesc.
M.L.: Hai mai încoace, te rog.
FDB: Deci nu-ti mai fie frică! Aici. Poate în zona ta. Da’ nu după ce vin io. În zona ta. Da’ nici nu vin în zona ta! Nici nu mă interesează să vin în New York. Deci io mă duc în Canada, dacă mă duc. Dacă nu mă duc în Canada, nu știu unde mă duc. Vin acolo, lânga tine. Fac ce zici tu. Cum să nu vin cu tine? Înțelegi tu? [Fumează adânc]
M.L.: Ce bine e afară.
FDB: Ceee?
M.L.: Mă bucur că ne plimbăm un pic.
FDB: Așa m-am îndrăgostit de tine. Eu n-am timp. Și m-a șantajat, ți-am zis. Nu e decât o proastă. Relativ, și speculativă în general. Știa cine îs. [Câini, mașini, pași] Așa m-am îndrăgostit de tine, tu Mihaiela. Deci eu nu știu dacă cineva s-o îndrăgostit de tine, dar îți spun deci eu sunt un profesionist. Deci pur și simplu eu m-am îndrăgostit de tine. Deci pe mine nu mă interesează că tu mă iubești sau nu. Te-am iubit și o să te iubesc totdeauna ce reprezinți. Pentru mine. Sunt misogin, și gata, îi bag în pizda mă-si pe toti. Nu mă interesează chestii de astea, chestii de știu io scheme pe care le reprezintă unii sau alții în lumea integrală, asta nu mă interesează. Eu ți-am demonstrat. Am vrut să-ți demonstrez chestia asta. Te las pe tine să-ți tragi concluziile. Sunt un bărbat. Uite, vezi cerul? Ăsta mi-o plăcut la Ocna Șugatag. Faptul că-i o platformă deci schema că e de relief și de unicitate, uite, Ocna Șugatag, uite? Ai văzut-o?
M.L.: Ioooi! [Râde]
FDB: Ai văzut-o?!
M.L.: Da [Râde]
FDB: Am văzut și io. Ai văzut-o?
M.L.: Da.
FDB: No, bine. Aici pe gura. [Țoc țoc sărut.] Ai văzut-o?
M.L.: Da.
FDB: Ai mai văzut?
M.L.: Nu. De fapt n-am mai văzut stea căzătoare... Hai pe aici.
FDB: De ce?
M.L.: Că e mai bine.
FDB: No, bine. Ai ajutat-o. Tu vezi-ți de drumul tău. Ai ajutat-o mai mult decât o ajutat-o, ascultă pe băiatu’, care s-o uitat pe enșpe media scheme, deci gagica fără tine e o nulitate. Nulaș.
M.L.: A făcut un film frumos.
FDB: E adevărat. Da’ nu-i semnificativ. E semnificativ cine-l pune în valoare înțelegi, că așa-i societatea asta, și ea știe. Așa că să te lase pe tine să suferi de foame, să-ți pui problema dacă ți-ai pierdut cartea verde! [Mașină] Du-te-n pula mea! Ești un zero! Tu ai pus-o în valoare acuma și i-ai dat niște satisfacții personale pe care ea nu le-o avut de când pizda mamei ei o făcut-o, și dacă-i deșteaptă și-o poate pune și în valoare. Dacă-i proastă, las-o s-o fută. Dar tu ai pus-o în valoare. Te lasă pe tine ca să suferi de foame? Ce vorbești frate?! Înseamnă că ea crede că trăiește în o lume neglobalizată. Lumea e globalizată. Și știe ce e valoare și știe scheme. Vrei să-ți fac buget? Îți fac buget, mă frate. Da nu mă fute pe mine la idee o femeie că-i americancă sau indiferent. Pe mine! De ce? Pentru că am învățat la școala ce-nseamnă valoare, deci eu îs cu stuuudiiii SUPERIOARE!
M.L.: Bine, hai!
FDB: Ce hai? Io-s cu studii superioare. Vreau să mor? Da. Vreau să mor. Vreau să mor când vreau io. Studii superioare. Că ți-ai amintit de mine că-s gras și obez și nu știu ce, n-aaaare semnificație. Pentru mine n-are semnificație. Poate să fie o imagine sau o realitate. Mi-e egal. Sunt un împuțit de nesimțit. Un inginer. Dacă torn un metru de beton mi se scoală pula. Dacă mai pun și armatură de-a dreptul am variații. Deci lasă figurile. De ce mă duc la ăsta? Păi ăsta, în pula mea. [Mașini] Păi ăsta mă respectă pe mine și pe Radu și pe Alexa. Are interese. Deci i-am dat. Am fost acolo lângă el ca oamenii. [Bricheta nu se aprinde] Și chiar dacă Florin Ţopa o fost nimica pe lângă Petreuș și un om ca și o figură, oameni cu figură dar respectăm efortul omenesc ca să facă ceva. Nu râde! Nu râde! Fetițo! Îți fac casă.
M.L.: Aicea e?
FDB: Da. Nu-i semnificativ.
M.L.: Da’ nu mergem înăuntru?
FDB: Ba da. N-ai idee ce oameni minunați sunt aici.
M.L.: Păi și în America sunt oameni minunați…

[Intră pe ușa luminată a unui hotel.]

 

Anunţ: Dacă doriţi să daţi un pic de bani ca să pot să continui eforturile mele în ritmul actual, şi de asemenea, să pot să răspândesc banii diferitelor mele cauze sociale, aş fi foarte recunoscătoare.
De asemenea, donaţii în natură sunt foarte apreciate. În natură însemnînd consiliere profesională, transcriere cu diacritice, redactare, contribuţii la organizare de evenimente, donaţie de spaţiu, de publicitate, de imprimare de materiale publicitare, de călătorie [Adaugă produse excedentare proprii aici].
Mulţumesc familiei mele pentru sprijinul lor constant.
 

New York

2 August, 2013

 

 

 

Înhămînd un stol de ciori

Idei artistice inovatoare cu aplicaţii practice imediate

Către,
Primăria Municipiului Cluj-Napoca
Piaţa Libertăţii Nr. 1
Domnului Director Mugur Avădanei
3/6/09

Stimate Domnule Avădanei:
Mă numesc Smaranda Mlaştină, de profesie artist plastic cu specializare în artă reziduală, în prezent lucrînd part-time la Studioul de Idei Sociale Inovatoare, în cadrul colectivului Synthetic Zero, amplasat în Bronx, New York. Desfăşor mai mult o activitate experimentală, de exemplu am creat un grup statuar compus din 50 de prezervative umflate, legate elegant cu panglică subţire satinată, tot albă, şi am proiectat un video cu valurile rîului Hudson pe aceste baloane imaculate. O altă lucrare de care sunt mîndră, reprezintă un ansamblu alcătuit din zece maşinării miniaturale realizate din rotiţe de ceasuri, arcuri, lanţuri de veceu, biluţe de oţel, puse în mişcare cu baterii. Drăguţele. Au fost expuse pe doi pereţi întregi. Deci arta mea e experimentală, dar uneori, cînd am noroc, are şi aplicări concrete.
M-am hotărît să vă scriu, întrucît, chiar dacă mă aflu departe, mult dincolo de Ocean, problemele urbei în care am copilărit continuă să mă preocupe, mai ales că o compatrioată de-a noastră care a participat la ultimul nostru eveniment Synthetic Zero, Iasomia Cerulia, mi-a dat o idee genială care ar putea avea aplicaţii practice imediate în judeţul dumneavoastră, şi de fapt în toată ţara. Uite aşa puteţi să împăcaţi capra cu varza şi să faceţi din Ardeal un produs mai prezentabil, cu vino-ncoace pentru turişti, în timp ce, astfel, sprijiniţi şi arta modernă.
Mai precis, va dau un pont despre cum să rezolvaţi tripla problemă:
1. a invaziei de ciori din zonele urbane,
2. a cătunelor de rromi aciuate pe lîngă gropile de gunoi, în special de la Pata Rît, care, în curînd, am înţeles că se va şi închide, iar oamenii nu au unde să plece; în plus, ei fac imagine proastă Clujului,
3. să oferiţi un act artistic, care să-i lase cu gura căscată pe toţi turiştii care vin în Transilvania înfioraţi, cu piele de găină, dornici să vadă un tărîm magic, misterios precum în filmele Hollywood cu care au crescut.
Deci, punct cu punct: prietena mea Iasomia, mi-a spus că vă zbateţi să alungaţi stolurile uriaşe de ciori care poluează sonor cu coralele lor stridente, pe 20,000 de voci sinistre, guturale, mai ales dimineaţa, cînd părăsind cuiburile călduţe plutesc ameninţător deasupra oraşului, parcurilor, spaţiilor verzi, tăbărînd pe şobolani şi şoareci, şi apoi pleacă ţintă la serviciu înspre groapa de gunoi. (Prietena mea, Iasomia, mă corectează că nu prea sunt şobolani în Cluj, fiindcă, cică, îi mănîncă pisicile înmulţite după stîrpirea cîinilor vagabonzi. De altfel, Iasomia mai spune că stolurile astea de ciori sunt nesuferite toată ziua, cînd fac escală în drumul lor, poposind pe la pubele după resturi alimentare şi în special pe blocuri, linii electrice şi cabluri, şi apoi seara, cînd se întorc să se culce în cuiburile lor din parcurile oraşului şi tufele din jurul căminelor studenţeşti.)
Înţeleg că aţi încercat tot ce se putea, de la masacre conduse de cluburile pescarilor şi vînătorilor atotştiutori, de tot oraşul era împroşcat cu creiere de cioară, pînă la tunuri de apă pompiereşti, de la înregistrări digitale de ţipete de păsăreturi speriate, ori chiar voci de politicieni autoritari perorînd urlat, pînă la sunete de împuşcături vîjîind pe lîngă ureche, şi totul a fost degeaba. Trec ciorile ca norii negri deasupra oraşului, acoperă parcurile şi clădirile cu găinaţ împuţit, sperie îndrăgostiţii care se plimbă, şi se sărută pe bănci, bătrînii care-şi plimbă cîinii, mămicile împingînd sîrguincioase bebeluşi tracasaţi, sechestraţi în cărucioare.
Dar, noroc că am găsit soluţia! Numai puţină răbdare să vă prezint în detaliu şi celelalte elemente: în primul rînd, cînd spunem cuvîntul cioară ştim prea bine că, din păcate, lumea nu se gîndeşte la lucruri bune, cum ar fi că cioara e o pasăre foarte isteaţă, absolut necesară păstrării echilibrului ecologic, mănîncă gîngănii dăunatoare culturilor, şi răpune şoareci. (Prietena mea Iasomia iar mă corectează: nu prea mai răpune şoareci, ci mănîncă resturi menajere şi seminţele de pe arături, bineînţeles, acolo unde mai sunt arături, că de cînd am intrat în UE nici pămînturile nu se mai cultivă ca altădată. Apoi, de cînd nu se mai cultivă cîmpurile, ciorile au migrat în oraşe, într-un fel, aproape ca ţiganii de la ţară, unde nu mai au ce fura sau aduna după recoltarea de pe cîmpuri, şi au migrat spre gropile de gunoi). Nu-i aşa, ştim din păcate că spunând cioară, imediat romînul se gîndeşte la ţigani. Vin ciorile! e un semnal de alarmă. Ei, şi cum ne este tuturor cunoscut că e mare teama în ţară că se înmulţesc ţiganii şi vor corci naţia, ba mai mult, că mulţi dintre patrioţi regretă că nu mai e un Hitler să facă săpun din ei. S-au dus acele vremuri minunate, ştiu, ştiu, mai ales că acum standardele europene cu politicălul corectnesu’ ăsta, vă cer să vă purtaţi cu mănuşi cu aceste făpturi. [Prietena Iasomia: Bagă ceva cu alungarea ţiganilor din UE, Italia, Franţa, şi Elveţia şi întoarcerea lor în Romînia.] Deci: avînd în vedere că la Pata Rît tot vine presa ca să expună mizeria în care cătunul locuieşte, să intervieveze cetăţenii care declară că dorm cu spaima în sîn că groapa de gunoi se va închide în scurt timp, din nou, tot datorită standardelor ecologice europene, e nevoie să luăm ceva măsuri concrete, să găsim locuinţe pentru grupul acesta de dezrădăcinaţi.
Desigur am putea să îi scriem doamnei Oprah, ori celor de la Habitat for Humanity, ori lui Bill Gates, ori lui Hillary Clinton, şi chiar către Mother Theresa (Iasomia: Maica Tereza a murit anul trecut sau acum 2 ani şi a fost sanctificată. Să nu se supere catolicii), atunci fundaţiei Mother Theresa, desigur că are o fundaţie, nu? Oameni cu renume internaţional, să-i implorăm să vină cu puterea dolarului să le facă un sat modern de numa’ numa’, să rămînă mască tot romînul, să înviem speranţa în popor, dar, eu cred că putem rezolva ceva şi pe plan local, cu mult mai multe beneficii. Sunt nenumarăte sate cu case ale nimănui. Pe uscat dar şi în apă. Ideea mea: să-i mutăm acolo. Pe uscat, nu cred că e o idee la îndemână, pentru că ştiţi cum suntem noi, patrioţii romîni, ne vine să dăm foc la cătunele de ţigani şi atunci presa internaţională va ţipa că e ca pe vremea camerelor de gazare. [Iasomia: Nu încap romînii pe pămîntul romînesc unul de altul, se ceartă pentru un metru de pămînt, frate cu frate, tată cu fecior. Sunt zeci de mii de procese; ultima chestie a fost în Maramureş unde o femeie în vîrstă a mutat un ţăruş pus de primar şi a fost băgată în puşcărie pentru 6 luni. Tocmai a cerut amnistie de la preşedinte.] Okay. Ştiţi eu am plecat de multişor din ţară. Iasomia ştie mai bine, că ea a sosit numai de vreo cîteva luni cu viză de logodnică. Oricum, pe uscat, nu.
Cel mai bine e în apă. Pentru că atunci se vor îmbăia regulat şi toţi copilaşii vor fi curaţi, squeaky clean, da, în plus, după cum am mai spus, trebuie să ne gîndim cum să atragem turiştii străini.
Chestia cu Dracula merge nu merge, dar dacă vă mai amintiţi, pe vremea lui Ceauşescu, cum multe multe sate au fost înghiţite de ape că avea mania, bine intenţionată, de a face lacuri de acumulare şi hidrocentrale. La Poarta de Fier se spune că 15,000 de oameni au fost strămutaţi. Cu cimitire cu tot, dar nu nimănui, ori NU în engleză să nu se prindă americănocii! Am auzit că îşi cărau oamenii rudele de la cimitir, într-o sacoşă îngrămădeau oasele lui tata, în cealaltă ale lui mama. Dar noi nu spunem despre asta nimic! Nu, dimpotrivă să spunem că atunci bieţii bătrîni, mai ales bătrînele cu mustăţi şi bărbi înfricoşătoare, nu voiau să părăsească căsuţele lor, nici cînd a venit poliţia să-i avertizeze, Plecaţi oameni buni! S-a dat drumul la lac! O să vă înecaţi! Haide mătuşă, lasă-mă să te ajut cu caprele şi pisică! Şi băbuţa i-a blestemat pe cei care au făcut lacul, şi pe apa din lac a blestemat-o, mama, mama ce a mai blestemat-o de făcea bulbuci în barbă, şi de atunci se iscă furtuni năpraznice, vîrtejuri ies din fîntînile satului scufundat, şi se îneacă turiştii visători care înoată pe lacul Cinciş. [Iasomia: Probabil au mai uitat pe cîte unu’ prin gropi neştiute sau prin cimitirele săracilor, unii îngropaţi de pe timpul lui Vlad Ţepes, toţi nepoţi de-ai lui Dracula, de-ăia cu ţeapa-n cur sau decapitaţi căutîndu-şi capetele care plutesc în derivă pe lac şi probabil că ăia s-au transformat în zombii] Da’! Încurajaţi turismul. Faceţi grilă de publicitate, agresiv, anunţuri publice, spoturi video, că zombii se tîrăsc noaptea din apă, din grădiniţa de pe fundul lacului, copilaşi drăguţi cu ochi holbaţi îngrozitori, cu domnişoara educatoare îmbrăcată în ie de borangic, care ie se lipeşte pe ea ca în calendarele Playboy, şi vin copiii din adîncuri hăulind ca lupii şi îi muşcă de gleznă pe înotătorii neavizaţi si curioşii care se bălăcesc în apă, şi îi trag la fund. Şi sună clopotul din turla bisericii catolice de pe deal, şi bate vîntu’ şi vuiesc pădurile. Să se ducă vestea peste hotare că pe lîngă disco şi pensiuni de trei stele există şi aceste fenomene unice, de vreme ce tot occidentul crede că noi ardelenii avem aceste abilităţi insolite. Bine. Bine. Bine.
Deci, cum să facem să ne fie bine la toţi?
Nu am pregătirea tehnică necesară, dar putem colabora poate cu cei de la Direcţia Apelor. Am auzit că aveţi ingineri hidrologi, constructori de lacuri de acumulare, foarte talentaţi.
Deci: înhămăm stolurile de ciori cumva, nu cu fire de păianjen ca şi în James şi piersica uriaşă, dar le înhămăm cu ceva fire trainice, poate sîrme, poate fire de mătase, oricum după ce le înhămăm la capătul celălalt agăţam coşuri de nuiele confortabile în care să şadă sătenii ţigani. Ceva în genul coşurilor de sub balon, dirijabile, sau cum se cheamă? Eu uitat romîneşte. Just kidding. Am un lapsus. [Iasomia: Nacele.] Aşa, şi la un semnal sătenii ţigani îşi iau zborul şi zboară, zboară de la Pata Râtului pînă la Fântânele, sau nu ştiu, mai există vreun lac mai aproape? La Beliş? Aştept sfatul dvoastră unde credeţi că ar fi mai bine să-i strămutăm. Bine. Bine. Bine.
Şi cînd ajung deasupra apei, buf! îi aruncăm în apă. Aici încă nu prea-i clară ideea mea.
Sau mă gîndeam, poate, să fie ca în piesele de teatru, atunci cînd actorii sunt ridicaţi în înaltul scenei cu suportul unor scripeţi, şi cu ajutorul altor scripeţi sunt deplasaţi pe orizontală. Şi apoi li se dă drumul în jos. Măreţ, nu-i aşa?
Pentru asta ar trebui un angrenaj uriaş, un sistem de roţi colosale care se îmbucă una pe alta, doar noi suntem un popor de mari ingineri, nu-i aşa? Am citit că rotoarele noastre de la Porţile de Fier sunt gigantice, numai paletele sunt mari cît o casă, zece metri! Deci mai vedem. Putem vorbi cu alţi cercetatori pe net, pe Skype, să nu ne coste. Bine, bine, bine.
Da’ ce ne facem cu ciorile? Dacă să zicem nu o să putem procura scripeţi uriaşi, poate-i plimbăm pe ţigani în coşurile cărate de ciori şi cînd ajung deasupra lacului îi dăm cu leagănul pînă se învîrt 360 de grade, dăm coşul peste cap şi-i aruncăm în apă. Or să ţîşnească ciorile ca săgeata din arc şi vor străpunge globul pământesc şi o să iasă taman la Antipozi, în China. Ori, cum făceau strămoşii noştri în povestea aceea cu Păcală. Dacă îmi permiteţi, să reamintesc istorioara, în special pentru generaţiile mai tinere crescute cu televizorul, care nu mai citesc, domnule, literatura noastră fermecatoare, deci în acea poveste, întreg satul fiind sătul de prostiile tăntălăului de Păcală, l-au îndesat într-un sac să-l arunce în rîu, dar am uitat cum, Păcală l-a convins pe un om care mergea la tîrg cu o vaca grasă, să facă schimb cu el, tîrgoveţul să intre în sac şi să sară în apă. Păcală revine în sat cu o vacă grasă. Şi ţăranii îl iau la întrebări. Şi Păcală le zice că pe fundul rîului sunt vaci la păscut, ţăranii se bagă în saci, ori îşi leagă pietre de moară de picioare ca să ajungă cât mai la fund, mai la fund, că acolo sunt vacile cele mai grase! Şi aşa a devenit Păcală singurul locuitor al satului fantomă. Deci poate că dacă le spunem ţiganilor săteni că pe fundu’ lacului sunt cai, vaci sau oi la liber, îi convingem să se stabilească în lac şi să semneze contracte de închiriere cu primăria. Da’ iar, ce facem cu ciorile? Ce facem cu ciorile?
Nu, domnule Avadanei, nu bat cîmpii. Bine, bine, bine. Să facem cumva să îi trimitem la fund pe locuitorii ţigani, acolo cel puţin au case şi poate găsesc şi ceva de mîncare. Nu ştiu încă cum, de asta vă scriu, poate le învăţăm şi pe ciori să înoate şi la fund acolo, poate devin peşti, ori cine ştie, vor ieşi pe partea aialaltă, la chinezi.
Da, ştiu sătenii ţigani trebuie să şi respire, desigur. Pot din cînd în cînd să vină la suprafaţă, să facă spectacole de speriat turiştii romantici, că aşa am auzit că se poartă prin occident, să le curgă vesticilor adrenalina prin vene, şi cu un drum, fiind deasupra apei, apucă şi ei să şi respire, să-şi relaxeze plămânul. Cu timpul poate vor deveni cu totul subacvatici. (Iasomia: Poate treptat, treptat, o să le crească solzi şi pieliţe la degete şi ţiganii o se transforme-n peşti, că tot îi anul 2009 bi-centenarul naşterii lui Darwin, poate se vor transforma în crapi uriaşi şi vor deveni trofee pescăreşti.
Merită încercat, nu ştii cum îi cu evoluţia asta, şi cum familiile de ţiganii după tradiţie se înmulţesc repede şi evoluează, şi o să luăm şi premiul Nobel, mai ştii? Şi şi ciorile pot evolua, de la o specie la alta nu e decât un pas. iar de la păsări la peşti drumu-i mai scurt.)
Şi aşa. Vom evita un oprobiu internaţional. (Iasomia: Şi promovînd turismu’ facem şi ceva ce nu mai există pe faţa pămîntului, şi intram în Cartea recordurilor, cum a făcut Oprescu, primaru’ Bucureştiului, în 2008, cu cîrnatu’ cel mai lung din lume pe care l-a muncit în faţa parlamentului, în Piaţa Poporului, fiind trâmbiţat de cea mai mare mulţime din lume de crăciuniţe îmbrăcate sumar, că trebuie să ieşim şi cu ceva bun pe media, nu tot cu crime şi violuri, şi o să folosim şi pensiunile agroturistice care nu mai au clienţi de când cu recesiunea.) Dimpotrivă vom ieşi din recesiunea economică cu brio.
Regret că nu am posibilitatea să vă fac o machetă a lucrării mele, dar vă asigur că va funcţiona perfect. O să lansăm propunerea pe net şi biologi şi ingineri din lumea-ntreagă o să ne sprijine, neîndoit.
Sper că mă veţi contacta în curînd şi vom finaliza în timp util această magnifică idee. O să ne sprijine şi italienii şi francezii şi elveţienii că şi la ei ţiganii sunt o problemă, şi unde-s ţigani se-nmulţesc şi ciorile. Apoi putem să venim să o aplicăm şi în State. Dacă presa relatează despre acest experiment, vom putea înainta proiectul chiar şi noului guvern american şi sunt sigură că Obama ne va asculta şi sprijini. E posibil să putem echivala diploma dumneavoastră în no time şi vom transmuta minorităţile de aici în lacurile americane. Totul e verde, ecologic.
(Iasomia: Dacă veţi accepta să vă aduceţi contribuţia, vă vom sprijini şi pentru obţinerea unui doctorat, că ştiţi cum este “Nici munca fără pâine, nici pâinea fără muncă” sau cum zicea Vanghelie, primaru’ sectorului 5, “Mănânc, deci gîndesc”.)

Cu mulţumiri anticipate,
Smaranda Mlastină
Net: smaranda.mlastina@yahoo.com
Skype: (nonstop) smaranda.mlastina

Anunţ: Dacă doriţi să daţi un pic de bani ca să pot să continui eforturile mele în ritmul actual, şi de asemenea, să pot să răspândesc banii diferitelor mele cauze sociale, aş fi foarte recunoscătoare.
De asemenea, donaţii în natură sunt foarte apreciate. În natură însemnînd consiliere profesională, transcriere cu diacritice, redactare, contribuţii la organizare de evenimente, donaţie de spaţiu, de publicitate, de imprimare de materiale publicitare, de călătorie [Adaugă produse excedentare proprii aici].
Mulţumesc familiei mele pentru sprijinul lor constant.
 New York
 Iulie 17, 2013



 

O scrisoare neaşteptată din partea fratelui tău

[IRINA îşi închipuie o celulă de închisoare. FRATELE ei, un don juan mahmur, încearcă din răsputeri să scribălească o scrisoare.]


FRATELE: 
Draga mea surioară din America:
Află că zilele trecute amîndoi părinţii noştri au murit în somn și eu sunt deja peste graniţă, îndreptîndu-mă către consulatul Canadian din Budapesta ca să cer viză pentru Canada, de vreme ce mulţi oameni de acasă au plecat în Canada. Am o grămadă de prieteni de liceu care trăiesc în Montreal care m-au admirat întotdeauna deoarece am fost cel mai bun la algebră și i-am lăsat sa copieze răspunsurile la extemporalele și tezele, și examenele de sfîrşit de an, ce mai, la toate examenele. Bine, că îmi dădeau țigări în schimb, păi cum… Eu mă voi îndrepta spre Canada așa că n-o să fiu la înmormîntare, dar am crezut de cuviinţă ca tu să ştii ce s-a întîmplat înainte ca sora noastră, doctorița, să te cheme.[Se opreşte din scris.]
Ce mai minciuni coace ea la adresa mea! Cu vagonul! Zilele trecute a început să strîngă așa numitul covor persan din camera bună ca să îl ducă la noul său soţ, un ţăran, și i-am spus că nu-i covorul ei, ci al tău, dar ea a zis că nu- adevărat și că sunt beat și ştie ea că tot ce aştept e ca părinţii noştri să moară ca să-l înhaț eu și să îl vînd pe nimica la neisprăviţii mei de amici bețivani. Să-l vînd pe o sticlă de pălincă, un covor așa de minunat!? Eu nici măcar nu mai beau pălincă, dacă veni vorba, si covorul nu e al ei! Dar ea crede că poate să facă ce vrea, că de, s-a măritat din nou și, vezi Doamne, e doctoriță. Și eu am fost la școli înalte, cum bine știi, și deși mi-au trebuit zece ani să absolv Institutul Național de Aviaţie, l-am absolvit în final, deși am vrut să mă las de facultă tot timpul, că mi s-a făcut silă. Păi ce rost are să proiectăm și să construim avioane, elicoptere în ziua de azi? În ce scop?! Ca să lucrezi la urmă într-o cazarmă, una pierdută în provincie, desigur, unde căpitanul nu are nici măcar şcoală primară, dar a ajuns căpitan pentru că are origine socială sănătoasă și a pupat fundul la tovarăşi cu funcţii corespunzătoare. Și să-i las pe bulangii ăia să mă comande în sus și-n jos? Nu, mersi. Ori să merg să lucrez la ruși? Nu, mersi.
Nu că banii n-ar fii frumoşi, dar prima dată cînd am fost la antrenamentul de pilotaj și parașutism am vomitat de frică și așa s-a sfîrşit a mea înaltă carieră.
Nu o să uit cîte zile oi avea cînd am văzut cîmpurile de varză acolo jos, ca și cum am văzut căpățînile soldaților morți, care au apărat țara numa de atacatorii capitalişti, care aveau sufletele pline de speranță și am ameţit și am borît pe instructorul meu care a zbierat, Pui de curvă! Lașule! Labagiule! Fătălăule! N-o să treci cursul meu niciodată, idiotule! Poponarule!
Nu sunt poponar! Jumate din fetele din oraşul nostru pot să depună mărturie! Sunt un armăsar! Oricum, i-am dus uniforma la curăţat și tata i-a adus zece sticle de p Nu că banii n-ar fii frumoşi, dar prima dată cînd am fost la antrenamentul de pilotaj și parașutism am vomitat de frică și așa s-a sfîrşit a mea înaltă carieră.
Nu o să uit cîte zile oi avea cînd am văzut cîmpurile de varză acolo jos, ca și cum am văzut căpățînile soldaților morți, care au apărat țara numa de atacatorii capitalişti, care aveau sufletele pline de speranță și am ameţit și am borît pe instructorul meu care a zbierat, Pui de curvă! Lașule! Labagiule! Fătălăule! N-o să treci cursul meu niciodată, idiotule! Poponarule! Nu sunt poponar! Jumate din fetele din oraşul nostru pot să depună mărturie! Sunt un armăsar! Oricum, i-am dus uniforma la curăţat și tata i-a adus zece sticle de pălincă plocon. Și ştii cum sunt ei, mama și tata, forţîndu-mă să stau la școală, bombănindu-mă și cicălindu-mă! M-au bătut la cap pînă mi s-a făcut silă de viaţă, dar am absolvit încet, incet… N-a fost chiar așa rău. Aș fii renunțat dar mi-a plăcut viața de noapte din capitală.
Dar tu ştii toate astea, de ce îți mai împui capul cu ele? Am vrut să știi pur și simplu că în timp ce tu te tragi de șireturi cu oameni vestiți, vin și eu într-acolo, și să îți dau vestea despre săraca mamă și tata. Ce întîmplare nefericită! Să fii văzut cum a căzut pe covor, ca o păpușă de cîrpă. Nici măcar nu a zis mac. Nu mi-a venit să cred că a fost așa de ușor! Măcar acum nu trebuie să mai așteptăm pînă la moartea lor să ne scoatem ochii după casă și grădină. Nu pot să spun sigur dar cred că sora noastră doctoriță i-a făcut să semneze un testament că ea va moșteni casa. Dar eu știu precis, cum știu cum mă cheamă, că mama nu a vrut asta! Ea a spus întotdeauna că asta e casa părintească, fiecare dintre noi să avem un loc unde să ne tragem la bătrînețe, fiecare să avem camera noastră!
Dar vezi, scumpa noastră sora a încolțit-o cînd am fost mahmur după o petrecere ce a ținut o saptămînă, și i-a scos ochii că ea e aceea care o să-i îngrijească atît pe ea cît și pe tata, și nu eu, de vreme ce sunt un bețivan, or tu, care te-ai dus în America să devii bogată și vestită!
Mă doare capul de-mi crapă! Mor după un de Dar tu ştii toate astea, de ce îți mai împui capul cu ele? Am vrut să știi pur și simplu că în timp ce tu te tragi de șireturi cu oameni vestiți, vin și eu într-acolo, și să îți dau vestea despre săraca mamă și tata. Ce întîmplare nefericită! Să fii văzut cum a căzut pe covor, ca o păpușă de cîrpă. Nici măcar nu a zis mac. Nu mi-a venit să cred că a fost așa de ușor! Măcar acum nu trebuie să mai așteptăm pînă la moartea lor să ne scoatem ochii după casă și grădină. Nu pot să spun sigur dar cred că sora noastră doctoriță i-a făcut să semneze un testament că ea va moșteni casa. Dar eu știu precis, cum știu cum mă cheamă, că mama nu a vrut asta! Ea a spus întotdeauna că asta e casa părintească, fiecare dintre noi să avem un loc unde să ne tragem la bătrînețe, fiecare să avem camera noastră!
Dar vezi, scumpa noastră sora a încolțit-o cînd am fost mahmur după o petrecere ce a ținut o saptămînă, și i-a scos ochii că ea e aceea care o să-i îngrijească atît pe ea cît și pe tata, și nu eu, de vreme ce sunt un bețivan, or tu, care te-ai dus în America să devii bogată și vestită! Mă doare capul de-mi crapă! Mor după un deţi de pălincă, dar nu mă lasă afară din centrul de detenție pîna nu termină cu amprentele și interogatoriul. Auzi ce spun ăștia: că au sunat acasă și soră-mea le-a spus că i-am omorît pe părinții noștri! Eu?! Le-am spuns, sigur că le-am spus, că eu nu! Nu eu, soră-mea a fost aceea! Mama era lățită pe covor strigînd la ea, “O să ai covorul ăsta numai peste cadavrul meu!” Și soră-mea a zis, “Foarte bine,” și a mers la bucătărie, a înhățat sucitorul și i-a dat în cap, și săraca femeie bătrîna a căzut pe covor șoptind, “Sora voastră din America o să vă arate vouă, nemernicilor! O să vă arate ea! O să fiți pedepsiți de organele corespunzătoare!” și a horcăit sufocată și a murit. Cămașa de noapte cu flori de levănțică era suflecată deasupra genunchilor și pielea îi era albă ca laptele și fină ca de bebeluș.
Mi-am luat tălpășița imediat, las-o pe soră-ta să ruleze covorul și să o tîrîie pe mama în pădure s-o îngroape ori s-o ciopîrțească cu toporul s-o dea la porci, facă ce-o ști, eu m-am dusără! Singurul lucru care m-a făcut să rămîn în orașul acela prăpădit a fost mama. Nu că am ajutat-o cu ceva, dar nu mi-am putut strînge curajul să plec de acolo, așa de mult m-a cicălit! Am vrut să fiu rock star, dar m-a descurajat zicînd că am voce de buhai. De băut știu să beau, o, da, asta da, știu să beau, sunt un împărat la băut! Cînd beau nu trebuie să răspund la întrebări tîmpite, numai beau și sunt fericit. Fac ce fac, o mint pe mama, ori fur pălinca din pivniță din porția lui tata, ori îi duc cu vorba pe pretini mei pîna îmi cumpără ceva, nu mă opresc pînă nu-mi sting setea. Muierilor, o, ce le mai place să bea cu mine. Mai apoi vor să mă îndrepte! Dar tot îmi dau un pic de bani ca să mă înveselesc puțin și să le trag o futută clasa-ntîia. Ceea ce și fac. Le-o trag foarte mișto. Sunt un împărat la asta. Sunt un armăsar! Oricum, astea-s tîmpenii. Eu am vrut să știi adevărul asupra parinților noștri.
Tata a murit ieri. Da, a murit și el. Nu din vina mea, precizez, nu din vina mea! A venit acasă mort de beat și mi-a ținut o predică cum că-s un porc bețivan, să-mi fie rușine și că eu sunt un blestem pe zilele lui cărunte. Că să mă duc să muncesc, nu are nevoie de ajutorul meu la piață sa-i car lăzile de banane. Cu ajutatul ce-l fac eu, întotdeauna îi lipsesc bani din casă. N-am recunoscut nimic, dar poate că are dreptate. Ciupesc puțin mărunțiș întotdeauna cînd îi aduc bananele și el e ocupat cu cutiile și numără ciorchinele de banane și pungile de plastic și verifică chitanța. Fur puțini bani și fluier către crîșmă. Ce vrea mă rog? Sunt bărbat! Știu ce fac! Și nu ciupesc așa de mult! Așa că mă enervase și i-am spus să tacă din gură! Scumpa noastră mamă e moartă. Am lovit-o din greșeală cu sucitorul și-a căzut moartă, sîngerînd pe covor, zbierînd că sunt un ucigaș! Eu, care o apăram de sora mea care a lovit-o cu sucitorul! I-am spus, te rog frumos, fă bine și ține-ți fleanca! Tacă-ți fleanca! Urlînd așa în creierii mei! Dar el nu, nu tace, că el are de spus cum că aș fii un parazit nenorocit și că pot să mă piș pe diploma mea de aviator, că n-am decît să zbor pe mătură în Canada, din partea lui, și i-am spus să tacă din gură dar el, nu, cum că la vîrsta mea el a avut familie și copii și casa lui, și toată lumea îl respecta. Rahat ca ăsta mă face să văd roșu! Așa că am apucat sucitorul și i-am crăpat scăfîrlia cheală, futu-i! Arăta ca un struț! Sper că nu o să chelesc ca el. Nu mi-a trebuit mult, numai o lovitură, am dat ca la bostani! L-am lovit încă o dată ca să fiu sigur că l-am lățit definitiv pe covor și am lăsat-o pe căcăcioasa de doamna doctor să se ocupe de covorul pătat. A trebuit să plec. Le-am spus că o să plec dinainte, cu trei nopți înainte. O să trec granița spre Ungaria noaptea cu prietenii mei, apoi cu vaporul. I-am avertizat. Mama trăncănea cu vecina la poartă că, “Tineretul cade beat pe stradă! E plin de ei... E o nenorocire dureroasă... N-are voință. Doctorul i-a spus să se oprească din băut... are ficatul mărit...” Nici nu-mi trece prin cap așa ceva!
În ziua aia m-am sculat, și i-am jurat că nu o să mai beau începînd cu ziua de azi, dar într-o oră totul era de rahat și plec, îi zic la bătrînă că mă duc undeva, să aduc ceva, să întîlnesc ceva prieteni cu o afacere, dar mă duc să trag un deţi de pălincă împuțită la Cireșica în colț și decid că e timpul de atac: Spre Canada, preteni!
Îi spun la mama! Urîcioasa de soră zice că dacă e pe-așa, ea ia covorul! Toată lumea pleacă în Canada, pleaca în SUA, cel puțin să se aleagă și ea cu covorul. Să-și îmbrace cuibușorul. "Mergeți cu toți la Canada, lăsați-mă pe mine cu bătrînii. Lăsați-mă pe mine să-i îngrop, să-i hrănesc cînd vor fi cu balele curgînde, paralizați în jurul casei.” Ce să-ți spun!? Abia așteaptă să-i vadă murind ca să-și pună curul ei gras în casă și să mă dea afară! Să m-arunce în stradă!
Nu i-am omorît pe părinții noștri. Te rog, dragă surioară, grăbește viza canadiană pentru mine, și ajută-mă să ies de aici. Îți promit că o să-ți dau ție partea mea din casa părintească, ori o să am grijă de copilașul tău, o să-l învăț cum să devină bărbat adevărat! O să dorm în bucătărie dacă n-ai spațiu mult în SUA, și o să fim iar o familie fericită, pînă îmi găsesc o asiatică, ce zici? Încă sunt arătos! Sunt frățiorul tău care te iubește, deși tu nu scrii acasă și nu dai telefon, așa cum ar trebui să facă o soră și fiică bună și draguță. Așa că dacă autoritățile de la puşcărie te sună, spune-le că sunt un tip corect și că n-am omorît pe părinții noștri. Te rog pune, pune o vorbă bună și scapă-mă de aici ca să îmi fac și eu un viitor măreț ca și al tău. Doamne-ajută.
[Întuneric.]

Anunţ: Dacă doriţi să daţi un pic de bani ca să pot să continui eforturile mele în ritmul actual, şi de asemenea, să pot să răspândesc banii diferitelor mele cauze sociale, aş fi recunoscătoare.
De asemenea, donaţii în natură sunt foarte apreciate. În natură însemnînd consiliere profesională, transcriere cu diacritice, redactare, contribuţii la organizare de evenimente, donaţie de spaţiu, de publicitate, de imprimare de materiale publicitare, de călătorie [Adaugă produse excedentare proprii aici].
Mulţumesc familiei mele pentru sprijinul lor constant.

 New York
 Iunie 10, 2013